Patru orfani adoptati de politisti

Baietii Popa, de 9, 11, 12 si 20 de ani, locuiesc singuri intr-un apartament cu trei camere, dat de stat in ’91, de aproape cinci ani de zile, de cind le-au murit, in ’95 tatal si in ’96 mama. Atunci, cu totii minori, erau sortiti unui centru de plasament iar apartamentul, fiind necumparat de la stat, urma sa le fie luat. Ion Popa, fratele ce tocmai a implinit 20 de ani, si-a luat matusa de mina, singura ruda, si a pledat la "Protectia Copilului" pentru a nu fi despartit de Alexandru, care acum are 12 ani, Valentin, 11 ani si George de 9 ani. Fratii au ramas impreuna si Ion, la numai 15 ani, a preluat comanda: imediat ce a implinit 18 ani a cumparat apartamentul.
In vinerea mare a Pastelui, politistii, aflind de cei patru, le-au dat 2,5 milioane si mincaruri pascale. De acum in colo, politistii le vor da, lunar, bani, facind cheta, cum spunea insusi inspectorul sef al IJP Braila, col. Traian Jipa.
N-am timp si bani pentru o prietena
Apartamentul celor patru Popa, situat undeva pe strada Praporgescu, la B53 bis, este proaspat zugravit in galben lamii si respira de curatenie. Mobila, putina si veche, e impodobita cu mileuri albe iar in bucatarie, cel mic, George, maninca fasole cu cirnati.
"Aveam 15 ani cind a murit, de inima, tata. Imediat, la nici un an, a murit si mama. Stiam. Ne-au spus de la spital. Am ingropat-o cu ce ne-au dat vecinii si alti cunoscuti, colegii de serviciu ai mamei. Am venit de la mormint si m-am trezit, dintr-o data, singur cu astia mici. Mi-am spus ca trebuie sa raminem impreuna. Matusa de pe mama a fost de acord sa ne fie tutore, desi nu statea cu noi. Era sa pierdem apartamentul si trebuia sa fim cu totii. In octombrie ’99, am devenit tutore eu, si pe hirtie, m-am dus pe la «Protectia Copilului», i-am implorat sa ne lase impreuna", povesteste Ion Popa. Si fratii au ramas impreuna. Ion s-a inscris la profesionala, la electromecanici. In ’96, Ion a cumparat, cu 400 de mii, apartamentul si i-a trecut pe toti in act. Apoi a facut scoala de soferi, in speranta ca va reusi sa se angajeze. N-a reusit, fiindca trebuia sa se ocupe de temele celorlalti, sa gateasca, sa spele… Traiesc din pensia de urmas, de 650 de mii, din alocatia de la "Protectia Copilului", de aproape 900 de mii si din ceea ce le dau vecinii. De fapt, zice Ion, fiindca merg duminica de duminica la biserica ortodoxa din cartier, fratii au primit ajutor de la preot si de la toti enoriasii. "O vecina m-a invatat sa fac sarmale si cozonac. Dar cozonacul n-a crescut", se supara capul familiei.
Copiii primesc, acum, si mincare de la Cantina Sociala. De acolo, politistii au auzit de ei. "In vinerea Pastelui a venit un politist la noi si ne-a intrebat ce facem, cum o ducem, s-a uitat pe aici. La jumatate de ora, a revenit cu un miel facut la cuptor, cozonac, oua rosii, 20 de piini si 2,5 milioane de lei. Facusem si eu mincare dar nu asa de multa."
Of-ul cel mare al acestuia este, insa, serviciul. Vrea sa munceasca, dar daca pustii ramin singuri, "e jale". De aceea, colonelul Traian Jipa, seful IPJ Braila, a luat decizia sa isi roage colegii sa stringa, lunar, cite cinci mii de lei, pentru a-i intretine pe frati, fara ca Ion sa munceasca. Suma totala s-ar ridica la vreo doua milioane de lei si cu ce mai au, fratii pot trai chiar onorabil.
"Bineinteles ca n-am prieteni. Nici nu ma gindesc la o fata, la o prietena. N-am timp si nici bani pentru o prietena", adauga, resemnat, baiatul cel mare. Viata lui se imparte intre biserica pe care o frecventeaza saptaminal, scoala celor mici – "unde trebuie sa invete" – si casa. Tinarul face programul celor mici, ii lasa la televizor numai dupa ce si-au facut temele, ii duce la doctor, pe cel mic la stomatolog, ii articuleaza chiar, atunci cind calca pe bec ori se jignesc intre ei. Amintirile lor despre mama si tata… "Mama era mereu in spital iar tata, de sarbatori, lua cite un sprit si era tare vesel." (Nicoleta BUTNARU)