Un blestem numit IMB

vineri, 10 noiembrie 2000, 00:00
3 MIN
 Un blestem numit IMB

Sa administrezi o suprafata de 55.000 hectare teren arabil de pe care recoltezi mii si mii de tone de produse agricole si sa nu poti asigura salariile citorva sute de angajati pare ceva ilogic, o situatie imposibila data doar asa, ca exemplu, intr-o carte despre incompetenta. Numai ca, la "Insula Mare a Brailei" SA, ce pare doar un exemplu de prost gust este transformat in realitate cu abnegatie de actuala conducere, asa cum au facut si conducerile precedente, de trei ani incoace. Despre cum s-a inhaitat IMB cu un SRL din Bucuresti si despre cit de suspect a fost valorificata productia ultimilor doi ani ati putut citi pe larg in ziarul nostru. La fel si despre grevele si protestele tot mai disperate, care au devenit unica modalitate prin care directiunea IMB si SRL-ul asociat, pe numele sau "Reen Impex", pot fi induplecate sa achite cite ceva din lefurile restante.
Sa te bucuri ca nu esti somer fiindca ai o slujba la IMB e ca si cum ai ride fiindca ti-ai scapat o caramida pe picior. Sa fii angajat la IMB a devenit un blestem. Un blestem imbracat in haine tragice. Deunazi am primit la redactie o sesizare semnata de Antoneta Cioroiu. "Sint bolnava de neoplasm mamar sin sting. Traim aproape din mila vecinilor deoarece sotul lucreaza la IMB iar salariul pe luna iulie i-a fost dat abia in septembrie pentru ca sa pot eu merge la operatie. Acum nu mai avem nici bani de piine iar la intretinere ni s-a adunat o datorie de patru milioane lei", ne-a scris d-na Cioroiu. Ea spera ca, dupa ce cazul ei va ajunge in presa, "sa i se dea salariul sotului, pe lunile august, septembrie si octombrie, sa ne mai platim din datorii si sa avem si pentru mincare". Sotul lucreaza ca mecanic in Insula, familia Cioroiu avind de crescut doi copii, unul de 7 si unul de 14 ani.
Cazul acestei familii e doar un singur exemplu. Curtea IMB a devenit insa un adevarat tarim al plingerii in care zeci de persoane simt zilnic cum li se calca in picioare demnitatea de om. Luni, 6 noiembrie, angajatii de la Centrul de Reparatii si Fabricatie s-au unit cu soferii Autobazei si au facut o greva spontana. In fata protestelor vehemente, directorul Gratiela Momescu le-a promis ca li se vor da banii. Intr-adevar, dupa doua zile CRF-ul si Autobaza si-au putut ridica lefurile. Dar, in aceeasi zi, de miercuri, 8 noiembrie, la casieria IMB astepta si un alt grup de persoane sa-si ia banii. Au asteptat insa degeaba, asistind neputinciosi cum colegii de la alte sectoare, mai multi si mai bine organizati, semneaza statul de plata.
Din grupul de neluati in seama se aflau citiva disponibilizati, care au fost dati afara fara sa li se achite drepturile financiare si citiva paznici ai unor ferme aflate in conservare. Printre ei, stingher, un apicultor de la ferma Albina nu putea pricepe de ce lui nu i se dau banii. "Noi nu ne-am luat salariile de opt luni. Din martie nu ni s-a dat nimic. Acum stau pe aici degeaba si ma uit la altii cum isi iau banii. Adica pentru ei – ca sint multi si fac scandal – se poate, dar noi – ca sintem doar sase si ingrijim 400 de stupi – ne pierdem vremea fara rost in fata casieriei." Apicultorul se numeste Dumitru M. si era hotarit ca, daca mai e ignorat, sa sparga si el un geam, o usa, sa nu mai fie tratat ca un nimic. (Florentin COMAN)

Comentarii