Duel cu moartea

Orele trec altfel in Unitatea de Primire Urgente  decit pentru cei de afara. Ziua nu e zi, noaptea nu e noapte, cei care lucreaza aici sint prinsi intr-un iures permanent. Pacientii vin mereu, indiferent de vreme, de ora sau de faptul ca, poate, medicii sint obositi dupa o garda grea. "Mereu este ceva de facut", spune o rezidenta de anul I, in timp ce se grabeste sa faca rost de un instrument. Televizorul din holul Unitatii de Primire Urgente de la  Spitalul "Sf. Spiridon" e deschis nonstop, insa nimeni nu-l baga in seama. Un asistent incearca sa afle ce se intimpla cu un pacient care a fost lasat de un taxi in fata spitalului. Din pacate, batrinul de 80 de ani nu mai aude aproape deloc si nici nu vede. Pina la urma, bietul domn spune ce il doare si o alta asistenta ii gaseste datele in calculator, semn ca a mai trecut pe la ei. I se face foaie de observatie si este dat pe mina unui medic: problema rezolvata. Alt pacient, alt caz, si tot asa. La UPU, ritmul e mereu alert. Ceea ce constituie la inceput tentatia pentru absolventii care isi aleg specializarea de urgente – aceasta provocare permanenta – ajunge apoi sa ii si indeparteze pe multi. Istoviti si singuri – pentru ca viata la urgente e greu compatibila cu viata de cuplu si cu viata sociala – cu un salariu ce nu compenseaza aceste insatisfactii, multi se dau batuti si pleaca la alte specializari. Asa se face ca urgentistii sint "pasari rare", inclusiv la Iasi. Iar faptul ca sint putini le face munca si mai greu de dus.

Secundele sint adesea fatale

Alta zi, aceeasi nebunie. Aglomeratie infernala in UPU, oameni care misuna peste tot, halate albe, albastre, mov, fiecare dupa preferinte sau grade. Cu exceptia pacientilor, nimeni nu sta pe scaun. In Desocare, sefa UPU se ocupa cu inserarea unui cateter intravenos unui pacient adus de la Clinica de Hematologie. O asista un alt medic, un rezident si o asistenta. Spitalul e de garda pe clinicile de chirurgie si medicala si cei din UPU nici n-au timp sa respire. Pe una din usile camerei de desocare intra un caz grav adus de ambulanta. Un tinar a incercat sa se sinucida si s-a taiat adinc cu lama in zona gitului. Singele curge fara oprire.

Orice intirziere ar putea fi fatala pentru barbat. Din spate se aud indicatiile sefei: "Cel mai mare in rang hotaraste ce e de facut! Vorbiti pe rind ca sa fiti eficienti!". Zis si facut. Pentru ca nu este timp de pierdut, pacientul nici nu mai este mutat pe pat, interventia medicilor are loc chiar pe targa ambulantei, in mijlocul camerei. In timp ce opresc singerarea, medicii incearca sa afle si motivul pentru care tinarul a recurs la acest gest.

Ca in multe alte cazuri, pacientul refuza sa vorbeasca cu salvatorii sai. O infirmiera aduce repede o galeata de apa, un mop si curata singele scurs pe podea pe masura ce medicii reusesc sa stabilizeze bolnavul. Intre timp, altcineva deja a facut foaia de observatie. Dupa citeva minute, care au parut citeva secunde pentru reporterul care se uita curios de dupa o usa, pacientul este transferat la Clinica ORL a spitalului, unde intra direct in sala de operatie. Medicii de urgenta si-au facut datoria, insa n-au timp sa-si traga sufletul. Pacientii devin recalcitranti daca trebuie sa astepte prea mult. Si putini dintre ei inteleg urgentele celorlalti. Deci, se trece imediat la alt caz.

Mai bine de jumatate abandoneaza specializarea

"Nu as face altceva. Nu multi pot face medicina de urgenta, iar Dumnezeu ne-a dat ca sa putem da mai departe", a declarat conf.dr. Diana Cimpoesu, medic-sef UPU-SMURD. Medicii de urgenta sint primii care pot ajuta la salvarea unei vieti si toti spun ca nu exista satisfactie mai mare decit sentimentul ca au readus un pacient la viata.

Chiar daca de pe margine pare o meserie plina de avint, o meserie care nu te plictiseste niciodata si in care mereu inveti ceva nou, ea este in acelasi timp foarte obositoare. "Am ales medicina de urgenta din placere. Pe atunci inca eram entuziast si abia asteptam sa stabilizez pacientii cu afectiuni grave. E o specialitate spectaculoasa, cu multa adrenalina, insa este o meserie care te consuma extraordinar de mult", a declarat dr. Romeo Chelariu, medic la UPU de la Spitalul de Neurochirurgie "N. Oblu".

Din aceasta cauza, nu toti cei care incep sa faca medicina de urgenta rezista sa faca asta toata viata. Din 1993, cind au aparut la Iasi primii rezidenti in medicina de urgenta, foarte multi au renuntat. Cei care inca o mai practica spun ca nu ramin decit cei care sint cu adevarat pasionati si care sint si rezistenti fizic. "Din cei patru sau cinci care au inceput rezidentiatul in medicina de urgenta in 1993, mai practica acum doar doi. In urmatoarea generatie au intrat zece si au terminat patru. In generatia mea am intrat 25 si am ajuns sa practicam medicina de urgenta 15. La acea vreme luam specialitatile fara a sti foarte clar despre ce era vorba. Era nou, interesant si noi eram tineri si entuziasti", a spus si dr. Iulian Coca, medic-primar la UPU de la Spitalul "Sf. Spiridon".

"Nu cred ca vor ajunge multi sa iasa la pensie"

Uzura intr-o unitate de primire urgente este considerabil mai mare decit in alte specialitati medicale. Aici totul e contra cronometru. Pacientii vin pe banda rulanta, de cele mai multe ori in stare foarte grava. Trebuie stabilizati intr-un timp cit mai scurt si eventual trimisi in alte clinici.

Totusi, sint si tineri medici care aleg sa fie urgentisti. "Puteam sa aleg si alta specialitate pentru rezidentiat, mai erau locuri. Initial ma indreptam spre chirurgie, insa mi-am dat seama ca nu as avea rabdare sa stau ore intregi in sala de operatie. In UPU totul este alert, tot timpul apare cite ceva nou, patologia este diversificata. Am fost la Tirgu Mures si am vazut cum se lucreaza in medicina de urgenta. Asta m-a hotarit. Acum n-as face altceva", a declarat dr. Claudia Sichirliev, medic rezident in medicina de urgenta in anul I.

De altfel, exista medici care au transformat "urgenta" intr-un stil de viata. "Nu cred ca vor ajunge multi sa iasa la pensie din medicina de urgenta, e greu de crezut ca s-ar putea asa ceva pentru ca este o meserie foarte epuizanta psihic si fizic. Cred ca generatiile initiale se vor indrepta catre invatamint, vor fi mentori, formatori, coordonatori de sistem. Totusi, eu voi face asta pina mor. La mine nu mai este meserie, e pasiune, e hobby, e adrenalina si viata mea de zi cu zi", a spus dr. Ciuhodaru.

Familiile au de suferit

Altii in schimb au obosit si se gindesc la alternative. "Ma gindesc foarte serios la posibilitatea de a schimba specialitatea. Poate chiar am sa ma inscriu la un master in economie. In momentul de fata nu ma mai tenteaza nici sporurile", spune dr. Chelariu. "Deocamdata nu ma gindesc sa plec din urgenta, insa nu exclud posibilitatea ca acest lucru sa se intimple la un moment dat. Cercetarea ar putea fi o varianta", spune si dr. Coca.

Viata de medic urgentist nu se impaca de multe ori cu viata de familie. Orele nesfirsite petrecute la spital, noptile de garda, oboseala care vine cu toate astea pot subrezi chiar si cele mai trainice relatii. "Chiar daca sotia mea este tot medic, suporta multe din cauza meseriei mele. E mult timp petrecut in spital, cazurile nu vin cum vrei tu, in timpul orelor tale de program, iar daca vrei sa te implici cu adevarat in munca ta, sa-ti coordonezi oamenii, trebuie sa fii de fata, pentru ca nu poti face urgenta la telefon", mai spune dr. Ciuhodaru.

"Speram sa schimbam sistemul"

"Familia trebuie sa inteleaga. Viata unui medic de urgenta nu e usoara si el trebuie sustinut, mai ales de catre cei dragi. Cred totusi ca poti fi mama, sotie si medic de urgenta in acelasi timp. Exemple sint destule", adauga si conf.dr. Cimpoesu.

In Iasi sint in momentul de fata 56 de rezidenti in medicina de urgenta, sapte in anul V, sase in anul IV, cinci in anul III, sapte in anul II si 31 in anul I. Din cei care au inceput rezidentiatul in urgenta in ultima promotie unul deja si-a schimbat specialitatea, indreptindu-se spre radiologie.

"Este adevarat ca exista medici care aleg urgentele pentru ca nu mai prind altceva. Din pacate, se intimpla sa ia locul unora care chiar si-ar dori aceasta specialitate. Din cauza asta speram sa putem schimba sistemul si sa introducem si un interviu la alegerea specialitatii", spera sa rezolve problema motivatiei dr. Cimpoesu. Va relansa insa asta atractia pentru acest domeniu atit de important al medicinei? Ce este de facut? Iata citeva intrebari care ar trebui sa le dea de gindit autoritatilor medicale.