Femei cu meserii barbatesti

In depourile regiei de transport, femeile au luat locul barbatilor la meserii deloc usoare. Astfel, printre angajatele RATP se numara si femei care lucreaza pe posturi de lacatus-mecanic, bobinator, sudor sau sofer de motostivuitor. Dupa aprecierea sefilor RATP, unele dintre femei au demonstrat chiar ca stiu meserie mai bine ca barbatii. Cele mai bine vazute sint vatmanitele, considerate ca mult mai atente in trafic. Femeile de la RATP lucreaza pina si in meserii care cer forta bruta sau in medii toxice.

„Sefa" lucreaza ca lacatus-mecanic

Unul din cinci angajati ai RATP este femeie. Concret, in grila de salarizare a regiei de transport, din 1.560 de salariati, 291 sint femei. Desi majoritatea acestora sint angajate pe posturi „feminine", cum ar fi incasatori, casieri sau personal TESA, multe altele au meserii executate de obicei de barbati. Mai exact, doua femei lucreaza pe post de bobinator, 8 pe post de lacatus-mecanic, doua pe post de sudor, doua pe post de vopsitor, una pe post de motostivuitorist, iar 11 pe post de muncitor necalificat. La RATP, o femeie a lucrat chiar si pe post de acumulatorist. Aceasta se ocupa de intretinerea acumulatoarelor de la tramvaie. Sefii ei sustin ca munca era destul de grea, fapt care a determinat in final transferarea ei pe un alt post. „Acumulatoarele trebuiau scoase, verificate, eventual reparate, puse la loc. Un singur acumulator cintareste aproximativ 50 de kilograme si este dificil de minuit. Persoana respectiva lucreaza acum pe alt post, respectiv se ocupa de intretinerea tapiteriei din mijloacele de transport in comun", a precizat Mircea Rusu, seful sectiei III din cadrul RATP.

In depoul de la Gara, doua femei lucreaza pe post de lacatus-mecanic, iar alta pe post de bobinator. Geta Prisacariu, sau „Sefa", cum i se mai spune de catre colegi, este lacatus-mecanic. Se ocupa de patinele de frinare de la tramvaie. Are grija ca acestea sa fie functionale, cautind eventuale fisuri sau defecte ale acestora. „Imi place ceea ce fac. Am invatat sa fac orice, asa ca ma descurc in orice situatie. Nu as putea spune ca e usor sau greu ceea ce fac. Asta mi-am ales sa fac, si asta fac", povesteste simplu Geta Pascariu. Linga ea lucreaza o alta femeie, surdomuta. In locul ei imi vorbeste tot Geta. „E angajata odata cu mine, in 1990. Ea se ocupa mai mult de bobinari. Este vorba de bobinele de macaz care trebuie refacute", adauga Geta. Femeia spune ca nu o deranjeaza deloc faptul ca lucreaza cot la cot cu barbatii. De fapt, echipele sint formate din cite doi muncitori, colegul ei fiind barbat. „Unde nu pot eu, ma ajuta colegul meu. E o munca ca oricare alta, nu conteaza ca esti femeie sau barbat. Trebuie doar sa vrei sa muncesti", a mai explicat Geta.

A vopsit 2.000 de tramvaie in 29 de ani

La sectia de vopsitorie, doua femei lucreaza ca vopsitori, inclusiv o „veterana" a RATP, Veta Cretu. „Lucrez din 1978 ca vopsitor. Am terminat scoala de zugravi si vopsitori si am venit aici, unde lucrez si acum", spune Veta Cretu. A si uitat cite tramvaie a vopsit pina acum, dar sustine ca numarul lor a trecut de 2.000 de vagoane. A vopsit tramvaie din toate modelele si romanesti si straine. Nu poate uita insa primul tramvai pe care l-a vopsit. „Rosu si crem. Acestea au fost culorile in care am vopsit primul tramvai. Era un vagon model ITB, cu numarul 102. Pe atunci vopseam la penson si era mult mai greu, decit acum, cind se folosesc spray-uri", isi aminteste cu nostalgie Veta.

Barbatii aflati in posturi de conducere, de la sef de echipa si pina la seful de sectie s-au aratat foarte multumiti de prestatiile la locul de munca al femeilor din cadrul regiei. „Barbatii sint mai incapatinati, mai dificili. Femeile sint mai constiincioase, mai atente. Se intimpla sa se mai certe si ele intre ele, dar destul de rar", sustine Ioan Benea, sef de depou.

Conform sefului de personal de la RATP, numarul femeilor care lucreaza la regia de transport a scazut in ultimii ani. „In 2003 erau 410 femei angajate la noi. Multe au ales sa plece cu ordonanta", a precizat Adrian Mihai, sef de personal in cadrul regiei. Printre cele care au ramas se numara si Cristina Pascariu, electrician. Femeia lucreaza pe un post important, ocupindu-se de depistarea defectelor electrice de la tramvaie. „Nu este deloc usor si trebuie sa fii un foarte bun meserias. Nu o pot compara cu multi dintre barbatii electricieni care lucreaza la noi. In plus, poate sa lucreze pe aproape orice post", isi lauda angajata Mircea Rusu. Pentru o munca de barbat, femeile de la RATP sint platite cu salarii tarifare ce variaza intre 455 si 532 lei. Diferentele constau in sporurile pe care le primesc. In timp ce muncitorii necalificati, bobinatorii, electricienii, lacatus-mecanicii primesc un spor la salariu de 10%, sudorii, motostivuitorii, vopsitorii au in plus 15%.

30 de ani ca vatmanita la RATP

Pe linga femeile care lucreaza pe posturi de lacatus-mecanic, bobinator, sudor, motostivuitorist, la RATP sint si 34 de angajate ca vatmanite. Desi pare o meserie rezervata barbatilor, femeile si-au gasit locul si aici. „Nu este o meserie la fel de grea ca cea din depou, dar nici una usoara. E nevoie de multa atentie, de concentrare. Cu toate acestea, femeile care lucreaza ca vatman se descurca chiar foarte bine", a precizat Adrian Mihai, seful de personal de la RATP. Acesta a subliniat faptul ca femeile sint chiar mai bune la condus tramvaie decit barbatii si au fost implicate in mult mai putine incidente rutiere. Cea mai veche vatmanita care inca mai lucreaza este Maria Pruteanu. Femeia conduce tramvaie inca din 1977. Povesteste ca ajuns pe acest post cu totul intimplator. „Sotul meu era sofer, asa ca m-am angajat la regia de transport. La inceput am lucrat ca taxatoare vreo doi ani de zile, dupa care am facut scoala si am inceput sa conduc tramvaie", povesteste Maria Pruteanu. Isi aminteste ca in 1977 nu era fiecare vatman cu vagonul lui. „Inainte depindea de cum ajungi la serviciu. Te trezeai dimineata si ajungeai la timp, prindeai un vagon mai bun, mai spalat, mai nou. Ajungeai ultimul, luai ce mai raminea", mentioneaza femeia. Dupa 27 de ani de munca, femeia isi aminteste cum era sa-si piarda viata intr-un accident rutier. In 1981, in intersectia de la Gara, un camion a intrat in tramvaiul pe care il conducea. „Soferul a sustinut atunci ca nu a vazut tramvaiul. Eu am vazut masina ca vine dar nu am crezut ca nu se opreste. Practic a strivit cabina tramvaiului. Abia am putut sa ies din gramada de fiare", mai povesteste Maria Pruteanu. La aproape 50 de ani, Maria Pruteanu asteapta sa iasa la pensie. Acum lucreaza pe un vagon Tatra modernizat, din 1997. „Nu am schimbat multe tramvaie. Am mai condus vagoane de tip ITB si Tatra. Singura diferenta intre ce era atunci cind m-am angajat si ce e acum sint oamenii, care parca sint mai rai. Se enerveaza mai repede, nu mai au rabdare", incheie Maria Pruteanu.