Azilul cartilor pentru copii

Neavizatul care trece prin dreptul cladirii de pe strada Titulescu nr.12 nu si-ar imagina in ruptul capului ca acolo functioneaza o biblioteca pentru copii. In cel mai bun caz, s-ar gindi probabil ca acolo isi gasesc vagabonzii urbei adapost peste noapte. Asta in cazul in care trecatorul nu zareste firma, ce anunta pretentios: "Biblioteca Judeteana «Duiliu Zamfirescu» – Sectia pentru copii si tineret".
Celui caruia nu-i vine sa creada si se incumeta sa treaca pragul institutiei ii este destinat alt soc: prin tavanul cazut din loc in loc poti zari cerul iar peretii crapati temeinic dau impresia ca nu asteapta decit o suflare de vint ca sa se prabuseasca peste micii clienti care citesc cuminti la mese. Toata lumea poate intra in institutie pe unde da Dumnezeu, pentru ca gardul a ramas doar in citeva leturi, restul fiind furate de cine stie cine. Cazuta din titini, poarta a fost adapostita in incinta sectiei, in locul ei raminind o gaura, prelungita de cararea batatorita ce duce la ceea ce au fost odata niste scari.
Inca din hol te izbeste mirosul de igrasie si mucegai formate generos de umezeala care a imbibat peretii. Nu e nici o mirare, atita timp cit urmele ploilor trecute se vad la orice ora. Singura incapere in care tavanul are doar crapaturi este sala de lectura. In rest, prin gaurile formate in timp bate vintul, intra ploaia, pentru ca nu numai varul sau tencuiala au cazut, dar au putrezit si grinzile care indeobste il sustin. Pentru ca deasupra tabloului electric sta atirnata o bucata de zidarie, salariatele bibliotecii au pus un gardulet de protectie, ca nu cumva aceasta sa se desprinda complet si sa cada in capul cuiva. In incaperile care au destinatia de depozite nu functioneaza instalatia electrica de multa vreme, asa incit bibliotecarele cauta cartile cu lanterna. Aceasta indeletnicire necesita totusi doua miini si data fiind situatia poate n-ar fi rau ca in dotarea salariatelor sa intre si lampasele de mineri. Cele aproximativ 43 de mii de volume sint frumos asezate pe rafturile ingramadite unele in altele. Cit a fost posibil, acestea au fost trase din zonele in care ploua inauntru, locul fiindu-le luat de galetile care protejeaza iluzoriu parchetul, umflat si el de atita lacaraie. Deunazi chiar si umila chiuveta din toaleta era sa devina nefunctionala, din cauza peretelui care ajunsese atit de scorojit incit nu mai putea s-o sustina. Atit timp cit te afli in interiorul cladirii traiesti senzatia unei insecuritati acute si nu poti decit sa te minunezi ca inca mai sint copii care se aseaza linistiti la mesele de lectura.
"Este inadmisibil!"
In fiecare saptamina treptele tocite – adincite nefiresc in pamint – ale institutiei sint urcate de aproximativ 60 de copii, iar in total 2551 de pusti ai urbei apeleaza la serviciile acestei biblioteci. Parintii sau bunicii care ii insotesc uneori au intrat de acum in panica vazind starea cladirii si au sesizat redactia noastra. Ei spun ca daca ar avea posibilitatea sa cumpere cartile de care au nevoie, copiii lor nu ar mai intra in ruptul capului in sediul institutiei care n-a beneficiat de zeci de ani de nici o reparatie. "Este indamisibil! Se gasesc bani pentru orice, se investesc in orice, numai in cultura nu. Pasiunea pentru lectura se formeaza inca de copil, iar daca nici la biblioteca nu-i mai poti trimite in siguranta, atunci unde? Daca vine, Doamne fereste, un cutremur, ce-o sa se intimple?", spune Constantin Boscu, unul dintre bunicii care are un nepotel ce frecventeaza biblioteca.
"Bunicul nu ma mai lasa la biblioteca"
Situatia dezastruoasa in care se afla sectia pentru copii a bibliotecii judetene nu este pentru prima oara descrisa in paginile cotidianului nostru. Si exista semnale ca aceasta va fi totusi mutata pentru ca in sfirsit sa poata incepe lucrarile de reconsolidare. Cu cit mai repede cu atit mai bine. Nu intelegem insa de ce reporterilor "Monitorului" le-ar fi trebuit aprobari speciale ca sa intre in incinta sectiei, asa cum a sugerat bibliotecara care suplinea ieri lipsa directorului institutiei. Biblioteca este si va ramine o institutie publica in care este permis accesul oricarui cetatean. Si in care doresti indeobste sa petreci clipe linistite in compania scriitorilor preferati, fara sa stai cu frica in sin ca din moment in moment iti poate cadea tavanul in cap. Poate scrisoarea trimisa redactiei noastre de un mic client al institutiei va fi mai elocventa decit toate constatarile noastre. "Ma numesc Mihaita Marcu, sint elev in Focsani si deseori frecventez Biblioteca pentru copii de pe strada Nicolae Titulescu. De o bucata de timp bunicul meu nu ma mai lasa sa merg acolo pe motiv ca aceasta este crapata, degradata si poate prezenta pericol de accidentare a copiilor. Pur si simplu, aceasta cladire nu mai poate fi folosita ca local de biblioteca. Va rugam sa sa scrieti despre aceasta biblioteca in situatia in care se afla si sa o fotografiati. Poate si sefii judetului si oamenii de afaceri care reconstruiesc trotuare, strazi, vile isi vor indrepta atentia asupra acestei biblioteci care oricind ne poate accidenta si chiar omori prin caderea zidurilor si a tavanului. Va rugam, ajutati-ne!". (Laura BREANA)