Parasiti de mama

O fetita de doi anisori, din Gugesti, impreuna cu fratii ei de sapte si opt ani, au ramas fara mama de aproximativ un an de zile. Costica Murgeanu, tatal micutilor, spune ca aceasta a plecat pur si simplu si nu s-a mai intors nici pina in momentul de fata. Pus in fata faptului implinit, omul a hotarit sa-si asume responsabilitatea ingrijirii copiilor, mai ales ca este somer si, in concluzie, are tot timpul din lume. „Eu mama, eu tata, eu masina de spalat, eu de toate. N-am ce face altceva, ca Mariana (sotia – n.r.) nu s-a mai intors nici sa-i vada. Cind a plecat a luat fata si pe unul din baieti cu ea, dar dupa ce a dat masina peste asta mica, m-am dus de i-am luat inapoi. Las’ ca-i fac eu mari”, spune, ambitios, Costica. Dincolo de curajul pe care pare ca vrea cu tot dinadinsul sa si-l faca singur, il contrazice realitatea in care traieste.
Spatiul in care locuiesc cei trei micuti ar putea fi lesne confundat cu un grajd. Chiar si acolo, mina omului gospodar s-ar cunoaste, insa prin incaperile lui Costica Murgeanu pare ca a trecut cel putin uraganul. Daca in prima incapere, ce ar trebui sa tina loc de bucatarie, barbatul scuza namolul de pe jos si pe cel cu care sint minjiti peretii prin faptul ca-si repara soba, pentru dormitor (sau camera de zi?!) nu gaseste nici o scuza. „Nu intrati aici, ca e mizerie…”, spune. Insa prin usa intredeschisa, fara clanta si fara geam, dar „decorata” cu o perdea soioasa, se vede dezastrul. „Aici invata copiii?”, il intrebam aproape cu frica, stiind ca cei doi baietei sint in clasa I. Raspunsul vine sigur si grabit si ne lasa fara replica: „Da”. La ora vizitei noastre, copiii erau plecati la scoala si n-am putut sa nu ne intrebam daca nu cumva le place mai mult acolo decit acasa. Camera in care tatal afirma pustii si pot face lectiile nu are nici un geam, singura sursa de lumina fiind usa dinspre hol. Mai mult, aceasta este plina ochi cu tot felul de hodrobele, zdrente, puturoase, incaltari desperecheate etc., ingramadite sau dimpotriva, aruncate de-a valma peste pat. Un singur pat, pe care jegul s-a lipit in strat gros, atit de gros incit nici cu rascheta pare ca nu mai poate fi dat jos. Infioratoare trebuie sa fie diminetile copiilor, care sint nevoiti sa se dea jos din pat si sa lipaie, cu talpile goale, pe lutul denivelat si naclait al „dormitorului”. Sa-si gaseasca, in tot acel amalgam, hainutele, cartile si caietele, sa le puna in traista si sa plece cu ele spre scoala… E greu de imaginat ca tatal se grabeste sa le incalzeasca acele momente cu vreo cana de lapte sau ceai. Sau ca are instinctul de a le unge o felie de piine cu ceva care sa le tina de foame pina la prinz. Iar de pachetel, nici pomeneala! Nici un aragaz nu se vedea in tot peisajul, iar soba pe care Costica zicea ca o reparase, era rece. Si, chiar daca ieri am fost rasfatati cu o vreme de primavara, in casa celor trei copii fara mama simteai cum se increteste pielea pe tine. De frig si de mizerie. Si mai ales de sentimentul dezolant pe care-l lasa copilaria traita in asemenea conditii…
„Nu intrebati fata de mama!”
Ca sa nu-l incurce la treaba, ori poate doar ca sa ia o gura de aer proaspat, Costica isi scosese fetita la soare. Isi protapise micuta, de doar doi anisori, pe niste buturugi din curte, spunindu-i mereu sa nu se miste de acolo. „Sa nu se murdareasca”, justifica barbatul. Ce-i drept, topirea zapezii a transformat ograda intr-o mare baie de noroi. Vesela, copila vorbea in legea ei, fara sa-i pese de admonestarile tatalui si nici de hainutele rupte cu care era imbracata. Era doar un copil sarman, cu degetele subtiri ca firele de chibrituri, marginite de unghii demult netaiate, sub care se adunase gros, negrul mizeriei. Si ca si cum n-ar fi fost de ajuns, minutele si fetisoara sa frumoasa era patate din loc in loc de bubite suspecte. De cind n-o mai fi facut baie? Si unde sa faca? In incaperile mizere in care frigul este obisnuitul motiv de insomnii? Era atit de evident ca micuta are nevoie de o mama incit nu ne-am putut opri s-o intrebam „unde-i mama?”. A fost deajuns pentru ca tatal ei sa izbucneasca. „N-o intrebati de mama! N-o cunoaste si nici nu vreau sa o cunoasca! Si baietilor le-am spus sa nu vorbeasca in fata ei despre mama. Ei o cunosc, cred ca le-o fi dor de ea, dar n-am ce le face. Daca a plecat, daca a fost in stare sa lase ea trei copii, unde s-a dus, acolo sa ramina”, spunea Costica, in timp ce ne conducea usurel spre poarta. Intr-adevar, cele mai multe mame ar tine cu dintii de puii lor si nu i-ar parasi pentru nimic in lume. La fel de adevarat este ca un barbat singur e greu sa se descurce cu trei prichindei dintr-o data. Oricit de greu ar fi insa, nimic nu scuza mizeria in care Costica s-a resemnat sa-si creasca copiii. Acestia n-au gresit cu nimic si, daca tot au ramas fara mama, macar conditii omenesti de viata sa aiba. Mai ales ca totusi, tatal lor are un venit acceptabil.
„Ar trebui sa nu mai bea si sa ingrijeasca copiii”
Contactat de reporterii nostri, Vasile Vatra, primarul Gugestiului, a spus ca Primaria l-a ajutat deja pe Costica. El a primit alimente si hainute si i s-a facut dosar pentru acordarea alocatiei monoparentale. „Costica Murgeanu a fost disponibilizat de la CFR. Primeste somaj plus salarii compensatorii, in total 4,7 milioane lei. Mai are si alocatiile copiilor, 630 mii lei si va mai primi bani si pentru ca-si creste singur copiii. Bani are, dar ii bea si-si neglijeaza copiii. Mizeria pe care am gasit-o la el acasa este de neimaginat. Il vom avea in vedere si daca nu intelege sa-si ingrijeasca copiii, sesizam Directia pentru Protectia Copilului”, a declarat primarul Vasile Vatra.
De Costica depinde ce va fi de acum inainte. Toata lumea cunoaste ca naravurile din fire sint greu de lecuit insa cu toate astea, barbatul vrea sa fie lasat sa-si creasca prichindeii. Spune ca ii iubeste. Ca oricit de greu i-ar fi, nu i-ar da nimanui, niciodata. Si ca are puterea sa le umple cu dragoste, jumatatea parinteasca ce cu un an in urma si-a luat lumea-n cap, nemaidorind sa ii creasca. (Laura BREANA)