AVEM DOVADA MINARELII!

joi, 08 iulie 2004, 23:00
7 MIN
 AVEM DOVADA MINARELII!

Ardem sau nu carbune de 12 milioane de dolari? Raspunsul il vom afla, cel mai probabil, astazi, cind primarul Gheorghe Nichita se va intilni cu reprezentantii Petlon Entreprises si Constant Oil, cele doua firme cistigatoare la licitatia organizata pentru Iasi la Bucuresti. „Incerc sa obtinem un pret mai mic de 80,5 dolari pe tona, cit a iesit la licitatie”, a spus, saptamina trecuta, Nichita. Intre timp, reporterii „Ziarului de Iasi” au facut o ampla investigatie jurnalistica pe piata de carbune din lume, dar si din Romania. Incognito, am „infiintat” o firma si am cerut pe internet sau prin fax carbune cu aceleasi caracteristici solicitate si de CET Iasi. Preturile obtinute de „firma” noastra au fost, surprinzator, extrem de bune. In paralel, am aflat si legaturi interesante intre firmele de huila, furnizori traditionali in Romania si pentru CET Iasi. Demersul jurnalistic a fost motivat de importanta colosala pe care o are pretul carbunelui pentru ieseni. Fiecare dolar in plus la tona de huila inseamna de fapt 150.000 dolari mai mult, adica 5 miliarde lei.
„Carbune SRL”, firma noastra, a intrat pe piata huilei
Primul pas pe care l-am facut pentru a intra in piata carbunelui a fost navigarea pe internet. Dupa mai multe incercari am gasit un site, „search.ec21.com”, unde erau listate atit oferte de cumparare, cit si de vinzare, dar si posibilitatile de contactare a eventualilor comercianti de carbune. Am gasit firme din toate colturile lumii, din Indonesia, Turcia, China, Coreea, Ucraina, Bulgaria, India, care anuntau ca au de vinzare carbune. Ne-am decis sa ne inscriem si noi, postind o oferta de cumparare a 150.000 tone de huila energetica cu specificatiile de calitate cerute de CET. Adica exact cantitatea pe care a cumparat-o si CET Iasi la Bucuresti. Pentru inceput, am completat o serie de formulare in care ni se cereau detalii despre firma pe care o reprezentam si despre domeniile in care facem afaceri. Am decis ca firma noastra virtuala sa se numeasca „Carbune SRL”, iar director sa fie o persoana fictiva, Ion Tudose. Am furnizat apoi detalii referitoare la adresa, numere de telefon si fax, adresa de e-mail. In afara de numele firmei si de director, toate celelalte informatii erau corecte. Pentru a te inscrie in piata trebuie completate si patru domenii de activitate, asa ca ne-am decis sa intram in afacerile cu carbunele, electronice, produse din piele si produse din plastic. Asta a fost o prima pista, insa am intrat pe mai multe fire si am constatat ca, pe piata de carbune energetic, oferta e uriasa.
Oferta din India
Voiam sa comparam pretul obtinut la licitatia de la Bucuresti cu ce se gaseste pe piata in conditii asemanatoare de transport si calitate. Astfel, la licitatia de acum citeva saptamini, firmele Petlon si Constant au cistigat cu 80,5 dolari pentru fiecare din cele 150.000 tone huila. In acest pret sint incluse toate taxele si transportul pina la Iasi.
In doar citeva ore, ofertele au inceput sa curga pentru firma noastra virtuala. Concret, una din ofertele primite de „Carbune SRL” este trimisa de o firma din India, Ellora Entreprises Pvt Ltd. Mesajul primit de la Ramesh Kumar, directorul acestei firme, cuprinde atit specificatiile de calitate ale carbunelui oferit, cit si pretul cu care poate ajunge in port la Constanta. Astfel, o tona de huila energetica, livrata de firma din India, cu putere calorifica de 5.900-6.000 KCal/kg, costa in port la Constanta 58 de dolari pe tona. La aceasta suma se adauga transportul pina la Iasi, maximum 12 dolari, si taxele din port, circa 2 dolari. Suma totala, pina la Iasi, ar ajunge la aproximativ 72 de dolari pe tona. In mare, si celelalte criterii de calitate corespund cu ce solicita CET Iasi. In mail-ul trimis „firmei”, directorul Kumar este interesat de compania noastra. „As aprecia daca ati putea sa-mi trimiteti detalii despre compania voastra din Romania”, a precizat acesta.
Oferta Overseas Corporation
O alta oferta primita pe adresa „firmei” noastre a venit de la societatea Overseas Corporation, care ofera carbune in porturile Balikpapan si Kalimantan din Indonesia, la pretul de 23,5 dolari pe tona. „Transportul din zona pina la Constanta costa circa 20 de dolari pe tona. Costul transportului intern, de la Constanta la Iasi, este de 12 dolari, iar taxele din port 2 dolari”, ne declara recent Mihai Pricop, directorul comercial al CET. Realizind un simplu calcul matematic, huila de 6.000 KCal/kg din Indonesia poate asadar ajunge la Iasi cu un pret de aproximativ 60 de dolari pe tona. In acest caz, diferenta cu pretul firmelor cistigatoare la Iasi este de 20,5 dolari pe fiecare din cele 150.000 tone de carbune. Mai mult, seful firmei, Alok Surana, ne-a cerut sa-i oferim tarifele noastre tinta, pentru ca el sa poata negocia cu minele locale un eventual pret mai mic. Acestea sint doar doua exemple gasite in mai putin de 24 de ore din momentul in care am intrat pe piata carbunelui.
Administratorul site-ului ne-a „mirosit” in citeva ore
In aceleasi 24 ore in care ne-am „postat” firma pe site-ul respectiv, am primit si un mesaj surprinzator. Ken Yum, unul dintre administratorii site-ului sprecializat pe tranzactii internationale, ne-a spus ca a verificat firma „Carbune SRL” si ca unele date prezentate de noi nu ar fi corecte. Politicos, am fost somati de acesta sa indreptam greselile, in caz contrar fiind amenintati cu excluderea. Motivatia lui Ken Yum a fost cit se poate de clara. „Solicitam membrilor nostri informatii cit mai exacte si complete. O informatie eronata ne-ar putea discredita in fata multor altor comercianti de pe tot globul”, ne-a transmis acesta. In aceste conditii, fireste ca ne-am retras de pe site.
De ce am facut acest demers jurnalistic
Ce au facut reporterii „Ziarului de Iasi” a fost un pur demers jurnalistic. Am vrut sa vedem care este intr-adevar piata mondiala a carbunelui. Am ales sa „investigam” piata carbunelui dintr-un capat cit mai indepartat de lume. Am fi putut face acelasi lucru si cu piata din Rusia. Chiar am gasit oferte, la preturi extrem de tentante, si din Ucraina. In timpul extrem de scurt avut la dispozitie nu am putut afla situatia financiara a firmelor cu care am discutat sau daca acestea s-ar incadra in conditiile impuse la licitatia organizata la Bucuresti.
„Conditiile minime stabilite pentru calificarea ofertantului: incheierea si ?ndeplinirea ?n ultimii 3 ani a unor contracte de furnizare huila de cel putin 150.000 tone catre beneficiari interni, producatori de energie electrica sau termica; cifra medie anuala de afaceri pe ultimii 3 ani: 9 milioane $ SUA”. Acestea au fost conditiile impuse in caietul de sarcini la licitatia organizata acum citeva saptamini pentru Iasi. Chiar daca multi furnizori au sustinut ca aceste conditii sint extrem de dure, este normal ca la o licitatie de zeci de milioane de dolari sa se ia toate masurile de precautie. Aceste prevederi, sustin organizatorii licitatiei, ar trebui sa ofere o mai mare siguranta CET-ului ca va primi carbune de calitate si nu vor exista intirzieri la livrare. „Conditiile impuse de lege nu au permis si altor firme sa se inscrie”, a declarat, acum citva timp, Dorin Ivana, directorul CET. Practic, el a admis ca aceste conditii limiteaza numarul firmelor care pot aduce huila. Iar, un oficial din Ministerul Administratiei si Internelor, secretarul de stat Ilie Stefan, a declarat, de mai multe ori, ca se merge pe mina furnizorilor traditionali, verificati in timp.
Alexandru Orzata apare la doua firme concurente la licitatii
Aproape in fiecare an, la licitatiile pentru huila organizate la Bucuresti participa si cistiga in mod constant doua firme, Unicom si Constant Oil. „In acest domeniu, al furnizarii de combustibil pentru termocentrale, sint de preferat furnizorii traditionali. Acestia sint de incredere, pentru ca au contracte mai vechi in spate si sint recunoscuti pentru aceea ca aduc marfa de calitate”, a spus in toamna anului trecut Ilie Stefan, secretar de stat in Ministerul Administratiei si Internelor. Firma Constant Oil se numara si anul acesta printre cistigatorii de la licitatia din Capitala. Aceasta ar trebui sa livreze numai la Iasi 100.000 tone de huila energetica. Pretul obtinut la licitatie, de 80,5 dolari pe tona, este considerat de multi specialisti ca fiind prea mare. De aceea, saptamina trecuta, primarul Gheorghe Nichita a cerut firmelor cistigatoare, Petlon Entreprises si Constant Oil, o fundamentare a pretului oferit.
Numele liant – Alexandru Orzata
La intilnirea de la Iasi a participat, din partea firmei Constant Oil, Alexandru Orzata, fostul director de la ALRO Slatina. Acesta a fost intens mediatizat in presa centrala. Numele lui a fost legat de mai multe firme care se regasesc intre cistigatorii licitatiilor de combustibili. Astfel, Orzata apare ca fiind presedinte la firma Unicom Holding, vechi client al Termoelectrica si CET Iasi, si administrator la Unicom Tranzit, firma care se ocupa cu transportul combustibilului. Acum, in negocierile de la Iasi s-a recomandat a fi reprezentantul Constant Oil, si aceasta firma vechi client al Termoelectrica. Interesant este ca, la licitatia din 15 noiembrie 2002 tinuta la Termoelectrica Bucuresti, au participat atit Constant Oil, cit si Unicom. Acestea au fost, teoretic, in competitie pentru adjudecarea licitatie. Insa aici au mers pe acelasi pret, 63 dolari pe tona de huila.
Constant Oil, o casuta postala din Cipru?
Mai mult, intr-o interpelare parlamentara a deputatului de Buzau Lucian Bolcas, din 31 martie 2003, se aminteste de Dan Ioan Popescu, ministrul Industriei si Resurselor, precum si de firma Constant Oil. „Dan Ioan Popescu a patronat licitatiile organizate la Termoelectrica pentru 800.000 de tone de pacura, ?n valoare de 320 de milioane de dolari, avind grija sa fie cistigate de prietenul si colaboratorul sau Constantin Iavorschi, proprietarul firmei Constant Oil, o casuta postala din Cipru”, a spus deputatul Lucian Bolcas. In presa centrala, Iavorschi este creditat a fi si patronul grupului de firme Unicom, al carui presedinte nu este altul decit Alexandru Orzata. Constantin Iavorschi a fost ministru al Energiei in Guvernul de la Chisinau si, tot potrivit presei centrale, ar fi lucrat in trecut pentru magnatul rus Roman Abramovici, cunoscut mai ales ca patron al echipei de fotbal Chelsea Londra. (Felix GUZGA)

Comentarii