In Pacurari, popa Gica a dat Lumina de Inviere in regim privat

In ciuda controverselor, de Inviere, curtea casei transformate in biserica era plina de credinciosi. 

O mina de suflete au ales sa sarbatoreasca invierea lui Hristos in singura "biserica privata" din Iasi. Este vorba despre casa de pe strada Toma Cozma, in zona Pacurari, in care preotul Gheorghe Bistriceanu tine slujbe.

Desi este situat la citiva pasi de Biserica "Sfintul Mina", lacasul de cult amenajat a strins citeva zeci de credinciosi care au venit la slujba de Inviere. Preotii se feresc sa vorbeasca despre aceasta situatie, din cauza canoanelor bisericesti. Sustin insa ca "nu este in traditia noastra ca un preot sa-si faca paraclis".

"Nu e popa, e preot"

"Omul sfinteste locul, nu locul pe om", spune un dicton. Se pare ca aceasta expresie proverbiala stringe credinciosii la slujbe in singura "biserica privata" din Iasi. Oamenii nu tin cont de faptul ca "biserica" este de fapt o casa amenajata ca un lacas de cult, nerecunoscuta de forurile bisericesti, si sustin ca ii uneste credinta si harul preotului Gheorghe Bistriceanu.

Slujba de Inviere a adunat la "biserica privata" de pe Toma Cozma aproximativ 60 de credinciosi. Unii au trecut sa aprinda doar cite o luminare, cum a fost si cazul binecunoscutului actor si regizor Ion Sapdaru. Altii au ramas sa ia Lumina si sa asculte slujba de Inviere. "E unul dintre putinii preoti cu har. Parintele Bistriceanu nu e popa, e preot. Si acest lucru face diferenta", spune un credincios.

Vasile Cocirdeu are 69 de ani si vine mereu la slujbele bisericesti tinute de preotul Bistriceanu. L-a cunoscut pe acesta inca de cind preotul slujea la Biserica "Sfintul Mina", aflata la citiva pasi de paraclisul amenajat pe Toma Cozma. "E un om deosebit. Vin oamenii cu sutele sa se impartaseasca, sa se spovedeasca. E un preot cu har. Poate pentru unii poate parea ciudat ce se intimpla aici, dar nu vin decit cei care au avut ocazia sa-l cunoasca", a afirmat Vasile Cocirdeu.

Oamenii veniti la slujba tinuta de Bistriceanu nu au tinut cont de faptul ca nu sint la biserica. S-au adunat in curtea acoperita de vita-de-vie si in paraclisul amenajat. Au aprins luminari, s-au inchinat si s-au rugat, asteptind miezul noptii. "Vin la slujbele tinute de parinte inca de cind era la Biserica Sfintul Mina. A fost preot acolo cred ca vreo 30 de ani. A amenajat locul asta pentru credinciosii care au vrut sa-l urmeze", a povestit Maria Cirlegi.

Femeia, in virsta de aproximativ de 60 de ani, a adaugat ca obisnuieste sa se duca atit la Biserica "Sfintul Mina", cit si la paraclisul preotului Bistriceanu, sau "popa Gica", cum ii spun enoriasii. "Ma duc si la biserica, ca acolo e Casa Domnului. Mai vin insa si aici, pentru ca il stiu pe parinte de mult timp. Si am gasit alinare si intelegere. Parintele, care de loc este din Humulesti, nu locuieste aici, ci in Tatarasi. Vine aici ca sa tina slujbele", a mai povestit Maria Cirlegi.

"Eu sint de la tara, dar asa ceva nu am mai pomenit"

Paraclisul amenajat in care se tin slujbele este de fapt o casa mai veche, formata dintr-o sala si doua camere. Peretii sint pictati, iar inautru oamenii se inchina atit la icoane inramate, cit si la xerocopii dupa alte icoane. Altarul este amenajat linga o soba veche si este format din diferite piese de mobilier acoperite.

La miezul noptii, preotul Bistriceanu a impartit credinciosilor Lumina Invierii. Ritualul a fost pe alocuri diferit fata de cel din biserica. Indemnul catre credinciosi, "Veniti de luati Lumina!" nu a fost rostit si nici de trei ori "Hristos a Inviat!". Nu s-au tras clopotele, nu s-a auzit toaca si nu s-a inconjurat paraclisul, acest lucru nefiind posibil din cauza gardurilor care delimiteaza casa respectiva de celelalte. Dupa ce s-a impartit Lumina Invierii, parintele Bistriceanu a tinut o scurta cuvintare in care a multumit enoriasilor pentru ca i-au fost alaturi si i-a indemnat la "iertare si rabdare".

Credinciosii au fost invitati in paraclis si li s-a cerut sa-si stinga luminarile, dupa care au continuat slujbele si cintarile din noaptea de Inviere. Ritualurile de la "biserica privata" sint privite cu scepticism de o parte dintre credinciosii care obisnuiesc sa mearga la Biserica "Sfintul Mina".

In timp ce o parte au preferat sa nu comenteze situatia, altii s-au declarat categoric impotriva unor astfel de practici. "De aia este biserica, sa vina oamenii sa se roage si sa inchine. Acolo este o casa unde slujeste, din cite am inteles, un fost preot. Nu mi se pare ceva normal. Pot intelege asa ceva acolo unde nu este deloc biserica, in vreun sat parasit, dar nu intr-un oras ca Iasul, plin de lacasuri de cult. Se spune ca mare este gradina lui Dumnezeu. Eu sint de la tara, dar asa ceva nu am mai pomenit", a fost de parere Gherghina Adomnicai.

"In parohia in care slujesc doi preoti, dracul este adevaratul paroh"

Nici preotii nu incurajeaza practicile preotului Bistriceanu. Acestia vorbesc cu frica, din cauza canoanelor stricte ale Bisericii. "Este o situatie mai deosebita. Nu stiu ce sa va spun. Fiecare poate avea un paraclis, un loc amenajat pentru rugaciune, dar nu este normal ca un preot sa desfasoare o activitate paralela cu cea a Bisericii. Ideal ar fi fost sa slujeasca intr-o biserica. Eu nu sint decit un simplu preot, si nu stiu sa va spun mai multe. Intr-o astfel de situatie, daca se cuvine sau nu, instanta bisericeasca poate hotari", a afirmat un preot.

Fetele bisericesti sustin ca biserica trebuie sfintita de episcop, iar preotul nu-si poate desfasura activitatea decit cu binecuvintarea acestuia, "preotul fiind delegat de episcop". Pina la inchiderea editiei, oficialii Mitropoliei Moldovei si Bucovinei nu au putut fi contactati pentru a oferi un punct de vedere.

La "biserica privata" din Pacurari, slujbele se tin inca din 1998. Parintele Bistriceanu a ales sa-si amenajeze un lacas de cult propriu, dupa ce la Biserica "Sfintul Mina", unde slujea, a mai fost numit un preot. Ei ar fi trebuit sa slujeasca impreuna, dar Bistriceanu s-a opus vehement, motivind ca "in parohia in care slujesc doi preoti dracul este adevaratul paroh". Aceasta afirmatie a marcat intr-un fel intrarea in disidenta a vechiului preot si a dus la pensionarea sa fortata. In 2001, "popa Gica" a obtinut autorizatie de la Administratia Financiara Iasi de a presta servicii religioase ca persoana fizica.