Intors din Italia in cosciug

A fost lovit la cap. Mama acestuia este revoltata de lipsa de reactie a anchetatorilor italieni, care nu par sa fi avansat deloc in ancheta, nestiind mai multe decit stie ea acum: aproape nimic. "Pe 4 aprilie ar fi implinit 34 de ani. Era singurul meu baiat", spune izbucnind in lacrimi mama lui Radu. 

Un tinar din Podu Iloaiei care a plecat la munca in Italia pentru a-si face un rost a fost omorit in bataie. Trupul neinsufletit al lui Radu Paduraru a fost repatriat in urma cu citeva zile, iar mama acestuia, Liliana Nechita, nu stie nici acum de ce singurul ei copil nu mai este in viata. Femeia stie doar ca baiatul ei era un om "la locul lui, care nu facea probleme nimanui".

"Radu era un baiat foarte prietenos, nu se certa cu nimeni, isi vedea de treaba lui. A plecat in Italia in aprilie 2007. M-a sunat cu citeva zile inainte de nenorocirea care a avut loc la inceputul lunii martie si mi-a zis: «Mama, vreau sa plec in Irlanda. Iarta-ma ca nu-ti mai trimit pentru o scurta perioada bani acasa, dar asta e pentru ca am strins ceva ca sa ajung in Irlanda. N-o sa vin acasa de Pasti, dar promit ca te sun din Irlanda.» Nu m-a mai sunat", spune femeia aflata in doliu.

Liliana Nechita nu intelege cum s-a putut ca Radu sa fie omorit in bataie, mai ales ca era o fire blinda. "Pe 4 martie m-au chemat la Politia Podu Iloaiei. Am mers acolo, mi-au aratat pasaportul lui si m-au intrebat daca e copilul meu. Nu stiam ce s-a intimplat. Le-am zis ca e baiatul meu, iar politistii mi-au spus ca este in coma, in spitalul din Pisa. Nu intelegeam ce s-a intimplat, mi s-au taiat picioarele. Am apelat apoi la autoritatile romane din Italia, prin intermediul avocatei Estela Grigor, la cei de la Consulat si de la Ambasada, pentru a ma lamuri cum s-a ajuns ca baiatul meu sa fie omorit fara mila acolo", spune femeia cu lacrimi in ochi.

A murit incercind sa-si apere prietenul italian

Conform datelor primite de la autoritatile italiene si de la cele romane aflate in Italia, in seara de 3 martie 2009 Constantin Radu Paduraru se afla in gara din localitatea Massa, impreuna cu un prieten italian. La un moment dat, un grup de tineri italieni s-a apropiat de cei doi. Fara vreun motiv anume, tinerii au inceput sa se certe cu prietenul lui Radu Paduraru. In citeva secunde, acestia au sarit la bataie la prietenul italian al tinarului din Podu Iloaiei. Radu a incercat sa aplaneze conflictul, insa a primit o lovitura in partea dreapta a capului, dupa care si-a pierdut cunostinta.

La scurt timp dupa incident, atit tinarul din Iasi, cit si prietenul acestuia au fost gasiti de trecatori intr-o balta de singe, fiind dusi de urgenta la Spitalul Universitar Pisana – Spitalele Reunite "Santa Chiara". Radu a stat in coma aproximativ o saptamina, dupa care a decedat, lovitura primita fiindu-i fatala. A murit incercind sa-si apere prietenul italian. Din datele detinute pina in prezent, acesta din urma se afla inca internat in urma incidentului din Gara Massa.

"Mi s-a spus ca a fost o crima cu autori necunoscuti. Carabinierii nu stiu cine sint cei care l-au atacat pe baiatul meu. Stiu doar ca a murit in urma unui «traumatism cranio-cerebral». Stiu ca era cu un prieten italian in momentul in care s-a intimplat totul. O cunostinta de-a mea a sunat la spital cind am aflat nenorocirea si doctorul de acolo, din Pisa, i-a spus ca e conectat la aparate. Voiam sa il aducem acasa. Am primit un telefon intr-o vineri, pe 13 martie, si m-au anuntat ca baiatul meu nu mai e. Voia sa plece in Irlanda pentru ca asa l-a sfatuit o tinara avocata din Italia, care ii placea lui. Am inteles ca situatia economica era mult mai buna in Irlanda. Cind m-a sunat ultima oara, mi-a zis ca si ea e acolo, in Irlanda", povesteste Liliana Nechita.

"De ce numai romanii trebuie sa fie vinovati?"

Femeia spune ca baiatul ei era priceput la toate, lucrind atit in agricultura, cit si in constructii. "Voia sa ajunga sa lucreze ca bucatar la un hotel din Irlanda. Se pricepea la toate. A lucrat si la Carrara, intr-o cariera de marmura. Era singurul meu copil, era sufletist si bun. Aici, in Podu Iloaiei, avea foarte multi prieteni. Nu stiu de ce s-a intimplat nenorocirea asta. Poate pentru ca era prea bun, prea credul. As vrea sa iau legatura macar cu tinarul italian care a fost cu el atunci", spune Liliana Nechita.

Femeia crede ca e posibil ca fiul ei sa fi fost victima si din cauza discriminarii existente in acest moment in Italia. "Nu stiu ce sa mai cred, pentru ca nu stiu ce s-a petrecut acolo. Nimeni nu mi-a mai zis nimic despre el. De ce numai romanii trebuie sa fie vinovati? Romanii sint prea folositi si nu se da importanta deloc unor astfel de incidente. E un om care a fost omorit. Nu se poate da un pic de importanta doar pentru ca e roman? E foarte urit ce se intimpla. Noi sintem foarte muncitori si, pentru doi-trei care fac prostii, sintem mereu vazuti rau. Dar, cind sint oameni care isi vad de treaba lor si care sint ucisi, ce se intimpla? Sint romani cu adevarat chinuiti acolo. Daca e roman, trebuie sa-i dai in cap?! Probabil ca exista discriminare impotriva romanilor din Italia", crede femeia indurerata.

Pe de alta parte, avocata ieseana Estela Grigor spune ca, pentru aflarea tuturor amanuntelor, a apelat la Consulatul din Milano. "Cei de la Consulat au fost foarte amabili cu noi si ne-au ajutat. In schimb, ma asteptam ca italianul caruia Radu Paduraru i-a salvat viata sa dea macar un semn, dar acest lucru inca nu s-a intimplat. Radu era un om muncitor si la locul lui, l-am cunoscut. S-a scris in strainatate ca era «un om al strazii». Asa s-a relatat in Italia incidentul. Insa nu este adevarat, avusese un loc de munca si avea si unde locui. Nu mai avea o slujba pentru ca se pregatea sa plece in Irlanda. In citeva zile ar fi urmat sa ajunga acolo, dar s-a intimplat ce s-a intimplat. In orice caz, vom vedea ce va scoate la iveala ancheta si, dupa ce vor fi prinsi autorii faptei, ne vom constitui parte civila in proces. Nu am stabilit inca un cuantum al daunelor pe care le vom cere", a declarat ieri avocata ieseana.

In acelasi timp, Liliana Nechita spune ca a reusit sa-si aduca fiul acasa cu ajutorul prietenilor, al fostilor colegi de serviciu si cu ajutorul unei matusi a lui Radu. "Eu n-am vrut decit sa-mi aduc baiatul acasa. L-am inmormintat pe 22 martie. Pe 4 aprilie ar fi implinit 34 de ani. Era singurul meu baiat…", a spus Liliana Nechita, izbucnind in lacrimi.