Caută 
8 MIN
Peste 22.000 de ieseni sint incadrati in diverse grade de handicap. Desi pe multi dintre ei acest lucru nu i-ar impiedica sa munceasca, doar foarte putini sint angajati. Daca multe dintre persoanele cu handicap nu mai au capacitatea de a munci, altele nu reusesc sa-si gaseasca de lucru din cauza crizei. De asemenea, multe persoane cu handicap se pling ca le sint refuzate diverse locuri de munca tocmai din cauza dizabilitatilor pe care le au. In acelasi timp insa, conducerea Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi spune ca exista si persoane care prefera sa traiasca doar din indemnizatia de handicap, alegind sa nu-si caute loc de munca. In momentul de fata in Iasi exista 22.587 de adulti cu handicap, 8.359 dintre acestia fiind fara venituri. Doar 976 de persoane au un loc de munca, restul fiind pensionari.
"Cind am vrut sa-mi fac dosar, medicul mi-a cerut spaga"
Elena Cojocea are 54 de ani si mai bine de jumatate din viata si-a petrecut-o ca angajata la Moldomobila. Cind s-a inchis fabrica, femeia a intrat in somaj si de vreo sase-sapte ani nu mai are un loc stabil de munca. De citiva ani a descoperit ca sufera de diabet, avind o forma pentru care trebuie sa-si administreze zilnic patru doze de insulina. Nici regimul alimentar obligatoriu nu-i face viata mai usoara.
Femeia trebuie sa manince la anumite ore, orice schimbare in dieta putind sa-i dezechilibreze boala. Din nefericire insa, tot boala este si principala ei problema in gasirea unui loc de munca. "Am muncit 31 de ani la fabrica si nu mi-e rusine de munca absolut deloc. As face orice si n-as refuza nici un post, indiferent ce-o fi. Am mai incercat sa ma angajez in mai multe locuri insa am fost refuzata peste tot. Trebuie sa respect regimul alimentar si sa-mi fac insulina de patru ori pe zi si pentru asta ar trebui sa am mai multe pauze din munca. Nici un patron nu accepta asa ceva si m-au refuzat pe unde am mai mers", povesteste Elena Cojocea.
De cind si-a descoperit diabetul femeia si-a facut si dosar pentru persoana cu handicap insa gradul mediu pe care il are aici nu-i da dreptul decit la o indemnizatie de 33,5 lei pe luna. "Sotul meu este decedat iar copiii mei sint fiecare la casa lui. Au si ei copii la rindul lor si rate pe la banci. Nu pot sa apelez la ei pentru bani. Incerc sa ma descurc cum pot cu indemnizatia asta si un ajutor social de 800 de lei pe luna. Ma descurc greu totusi. Nu am inca virsta pentru pensionare si cind am vrut sa-mi fac dosar pentru pensie pe caz de boala medicul mi-a cerut spaga. N-am vrut sa-i dau asa ca nu mi-am mai facut dosar. E foarte scump de trait cu diabet si daca mi-as gasi de lucru m-as duce si miine", a mai spus femeia. Elena sta la bloc in Popricani si spune ca banii abia ii ajung de la o luna la alta. „Vin la comisie in fiecare an pentru trei lei", a adaugat ea nemultumita.
Mai repede a gasit de lucru in Italia decit in Romania
Tot fara loc de munca e si Oana Ilisei. Tinara de 26 de ani din Pascani a fost diagnosticata in 2007 cu tulburare schizo-afectiva. Provenita dintr-o familie in care au mai avut probleme psihice si parintii ei, fata n-a avut inca sansa de a lucra vreodata cu acte in regula, desi spune ca si-ar dori asta. Intrebata fiind daca lucreaza, fata a raspuns cu "nu lucrez pentru ca am handicap". "Mama s-a aruncat de la geamul spitalului dupa ce l-a nascut pe fratele meu, ca facuse depresie, nu prea o mai tin minte. Tata s-a aruncat de la geamul apartamentului de la etajul III unde locuiam. Atunci eram in clasa a patra. Cred ca am facut un soc atunci, poate sint eu mai sensibila. Din 2007 mi-am facut dosar de handicap. Dupa ce am terminat liceul de filologie din Pascani am facut si doi ani de facultate de comunicare la Iasi dar am ramas fara bani si am renuntat la facultate. N-am reusit sa ma angajez pentru ca angajatorii nu vor sa ma primeasca", a povestit Oana.
Tinara a mai fost plecata la sora ei in Italia unde a mai incercat sa lucreze pe post de chelnerita insa de cind s-a intors in tara se intretine din indemnizatia de 234 de lei pe care o incaseaza pentru grad de handicap accentuat. "Ma descurc foarte greu si ma mai rog de sora mea din Italia sa-mi mai dea bani. Acum stau cu fratele meu, ca el lucreaza la o fabrica, dar chiar as vrea sa-mi gasesc de lucru", mai spune Oana. Tinara recunoaste insa ca nu se simte bine tot timpul si mai face crize din cind in cind, desi tratamentul reuseste sa-i tina boala sub control de cele mai multe ori.
Un obstacol: mentalitatea angajatorului
Ca cele doua femei mai sint inca mii de exemple in Iasi. Ultimele statistici realizate de DGASPC Iasi arata ca la nivelul judetului erau inregistrati la data de 30 iunie 2011 un numar de 25.470 de persoane cu grad de handicap, 2.883 dintre acestea fiind copii.
Din totalul de 22.587 de adulti cu handicap, cei mai multi, respectiv 8.359, sint inregistrati ca persoane fara venituri. Alti 976 de ieseni cu grad de handicap au un loc de munca oficial, 4.308 sint pensionari de invaliditate, 8.031 sint pensionari la limita de virsta si inca 641 apar ca beneficiari de pensie de urmas si vaduve de razboi. Conducerea DGASPC spune insa ca cei mai multi dintre iesenii cu handicap au dreptate cind spun ca nu pot munci.
"Foarte multi dintre beneficiarii indemnizatiilor de handicap nu pot munci din cauza diagnosticului. Este vorba de pacientii care sufera de cancer cu metastaze, schizofrenii paranoide, epilepsii, diverse boli congenitale sau atrofii musculare si alte afectiuni severe. Oricum, avem si foarte multi pensionari. Pe linga cei care nu pot munci mai exista si beneficiari de indemnizatie care vor sa munceasca dar n-au unde. Locurile de munca sint putine si oamenii inca se mai lovesc de o anumita mentalitate a angajatorului care nu vrea sa primeasca oameni cu diverse boli. In acelasi timp insa avem si beneficiari care nu vor sa munceasca, desi ar putea. De obicei e vorba de oameni fara educatie, care se complac in situatia lor, multumindu-se cu indemnizatia de handicap. Evita stresul unui loc de munca", a declarat Ioan Ticu, director adjunct in cadrul DGASPC.
Pe de alta parte, nu de putine ori se intimpla ca tineri absolventi de studii superioare sa ceara ajutorul DGASPC pentru a-si gasi de lucru. O tinara care a terminat printre primii Facultatea de Informatica are probleme dupa ce a fost diagnosticata cu tulburare schizo-afectiva. Aparent problemele sale de sanatate au fost declansate de divortul parintilor si de dificultatea de a-si gasi un loc de munca dupa terminarea facultatii. A gasit acum un tratament care functioneaza si a ales sa-si faca dosar pentru grad de handicap pentru ca asa isi poate procura medicamentele la pret redus. "Din pacate tinara nu reuseste sa se angajeze, desi vrea asta foarte mult si e dispusa sa faca orice, chiar si sub nivelul ei de educatie. E trista situatia ei. Tinara spune insa ca face crize destul de des totusi si angajatorii fug de diagnosticul pe care il are", a mai spus Ticu.
"E pacat ca nu mai sint ateliere protejate"
Numarul celor care ar putea sa munceasca dar prefera sa traiasca doar din indemnizatia de handicap este insa greu de cuantificat, conform reprezentantilor DGASPC. "E pacat ca nu mai sint ateliere protejate cum erau in urma cu multi ani. Atunci persoanele cu handicap munceau fiecare dupa cum putea, faceau luminari, cutii sau felicitari. Pentru o parte din beneficiarii nostri ar trebui ca spatiul de munca sa fie adaptat sau unii dintre ei chiar ar putea sa munceasca acasa, sa li se aduca materiale si apoi sa se preia produsul finit de la ei. Fiecare poate munci in functie de pregatirea pe care o are. Noi sintem acum in plin proces de completare a unei baze de date cu studiile iesenilor cu grad de handicap pentru ca ne-a fost ceruta de Ministerul Muncii", a precizat Viorica Teodorescu, sefa Serviciului Persoane Adulte cu Handicap din cadrul DGASPC.
In acelasi timp reprezentantii DGASPC spun ca multi dintre cei cu handicap sint din mediul rural si decit sa se angajeze undeva prefera sa se ocupe de agricultura. "Persoana cu handicap este incurajata sa munceasca si daca poate ar si trebui sa faca asta. La tara se ocupa cu muncile cimpului si e si asta o munca, chiar daca nu apare pe o hirtie oficiala. Din pacate insa, multi prefera sa traiasca doar din indemnizatia de handicap. Oricum, nu pot fi obligati sa munceasca", a precizat Tiberiu Bantas, purtatorul de cuvint al DGASPC.
De altfel, institutia are in pregatire un proiect care are ca scop integrarea in cimpul muncii a persoanelor cu handicap. "Proiectul presupune participarea persoanelor cu handicap la o evaluare prin care le sint identificate aptitudinile si nevoile, urmind ca apoi sa fie indrumat fie spre continuarea educatiei sau formarii profesionale, fie spre plasarea directa pe piata de munca. Practic, cei aproximativ 110 beneficiari pe care ii vom avea vor fi consiliati si ajutati sa-si gaseasca si sa-si pastreze un loc de munca", a declarat Elena Matei, manager de proiect.
In cadrul acestei initiative va exista si o forma de angajare protejata, respectiv o brutarie in cadrul Centrului Revis din Harlau, unde persoanele cu handicap vor putea lucra pina isi vor gasi un alt loc de munca stabil.
81 de persoane cu handicap in evidentele AJOFM
Incepind cu luna ianuarie 2009 indemnizatia lunara, indiferent de veniturile beneficiarului, este de 202 lei pentru adultul cu handicap grav si 166 de lei pentru adultul cu handicap accentuat. De asemenea, pe linga acesti bani mai exista si un buget personal complementar lunar care este de 91 de lei pentru adultul cu handicap grav, 68 de lei pentru cel cu handicap accentuat si 33,5 lei pentru adultul cu handicap mediu.
In evidentele de la Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca exista acum 81 de persoane cu handicap. "Dintre cei 81 de ieseni 36 iau indemnizatie de somaj, e vorba despre persoane care au mai lucrat si au capacitate de munca. Ceilalti 45 sint persoane care vor sa munceasca si s-au inscris la consiliere in vederea gasirii unui loc de munca. De la inceputul acestui an s-au angajat 13 persoane cu handicap", a declarat Adriana Sirghie, purtatorul de cuvint al AJOFM.
