Povestea unui condamnat pe viata

Privita din exterior, sentinta este vazuta ca o masura salvatoare, sanitara pentru societate. Din perspectiva celui condamnat, daca nu este o bruta la limita discernamintului, lucrurile stau altfel. Vietasii au o lume a lor, cu evenimente banale si exceptional de importante. Astazi va prezentam povestea unuia dintre ei. Nu este o pledoarie pentru ceva anume, doar o privire peste un gard in care stau damnatii. Am mai rugat citiva magistrati sa-si spuna opinia despre recuperarea acestor paria.  Toate acestea le gasiti in reportajul de mai jos. 

Poveste de vietas

Pe 18 iulie 1991, Ioan Chifan, pe atunci in virsta de 29 de ani, a fost gasit vinovat de omor deosebit de grav si condamnat definitiv la inchisoare pe viata. In aceesi zi, cei doi complici ai barbatului, Mihai Apreutesei si Mihai Mantea, au fost condamnati la cite 20 de ani de inchisoare.

Astfel, in urma cu 17 ani, Ioan Chifan a devenit primul vietas de dupa 1989. El a fost acuzat de procurori ca l-a rapit, impreuna cu cei doi complici, pe 5 ianuarie 1990, pe inginerul Victor Serban. Mobilul crimei ar fi fost faptul ca Serban ar fi retrogradat-o pe sotia lui Chifan din postul de gestionar, la Fabrica de Textile din Raducaneni, in cel de magazioner.

Cei trei au batut victima, apoi l-au aruncat intr-o cisterna, l-au stropit cu motorina si i-au dat foc. Potrivit procurorilor, in momentul in care au dat foc inginerului, acesta era inca in viata, chestiune care ar fi dus la condamnarea maxima, instanta retinind ca Chifan ar fi stiut ca inginerul inca traia. Scheletul inginerului a fost gasit intimplator noua luni mai tirziu in cisterna din curtea SMA Bohotin.

"A atentat la integritatea sotiei mele. Noi eram prieteni si i-am zis sa isi vada de treaba. Eu nu l-am lovit, am fost doar autorul moral. Nu am vrut sa il omor, am vrut sa-i dau doar o lectie. Mereu am zis si in fata instantei: «Dati-mi un singur motiv pentru care as fi vrut sa il omor si fac doua detentii pe viata", spune Ioan Chifan, cu care am vorbit in inchisoare. El spune ca inginerul era mort si i-a dat foc doar pentru a-si ascunde urmele si a nu  fi inchis. "Am fost condamnat pe viata pentru a fi dat drept exemplu", considera Ioan Chifan.

Ioan Chifan este singur la parinti, are o sotie si doi copii si o situatie materiala buna. Timp de 17 ani, ieseanul a fost incarcerat in regim de maxima siguranta la Penitenciarul Craiova, apoi la Rahova si, din 2003, la Iasi. "Timp de 5 ani de zile nu te impaci cu ideea ca esti dupa gratii. In fiecare zi trebuie sa faci cite ceva, sa iti programezi fiecare minut", specifica vietasul cum trebuie sa traiesti ca sa nu iti pierzi mintile.

La inceput nu aveau televizor in camera de detentie, iar Ioan Chifan a gasit ceva cu care sa isi umple timpul. S-a apucat de citit carti de psihologie si psihanaliza, preferatii lui fiind Sigmund Freud si Gheorghe Florian, un psihanalist care a studiat viata din penitenciar. Din 1999 insa, de cind i s-a permis sa detina ac, s-a apucat si de cusut goblenuri. Spune ca parintii l-au ajutat sa treaca peste perioada de detentie.

"Punctul meu de sprijin a fost mama. Nu a fost oras in care sa fi fost, si ea sa nu vina la mine. Daca ii trimiteam scrisoare, stiam ca in trei zile vine la mine. De sotie am divortat in 1991, apoi a mai venit la mine pina in 1995. Am apreciat ca a avut grija de copii si nu i-a indepartat de mine", spune cu amaraciune Chifan.

"Mi-am recapatat linistea, pentru ca Dumnezeu mi-a dat posibilitatea sa salvez o viata"

In 17 ani si jumatate a avut timp sa se gindeasca si la fapta pentru care a fost condamnat. Spune, simplu, ca o regreta si ca nu ar mai face nicidecum asa ceva. "Daca as fi avut atunci mintea de acum, nici in urmatorii 500 de ani nu as mai fi avut probleme. Am vrut sa ii scriu nevestei victimei mele si sa imi cer iertare fata de ea si fata de fata lor. Insa nu vroiam sa se interpreteze negativ, sau sa le readuc in memorie ce s-a intimplat atunci", spune, frecindu-si palmele, vietasul.

Totusi, el este multumit ca dupa gratii a reusit sa salveze o viata, pe cea a lui Dumitru Zanfirache, un alt vietas. Acesta a facut infarct in celula, iar Chifan a fost cel care i-a acordat primul ajutor, fara de care aproape sigur ar fi murit. "Mi-am recapatat linistea sufleteasca, pentru ca Dumnezeu mi-a dat posibilitatea sa salvez o viata", spune el.

Ceea ce regreta cel mai mult este faptul ca cei doi baieti ai sai au crescut fara el, si ca el si-a facut parintii, oameni de onoare in sat, de rusine. "Sint foarte constient ca nu merit respectul copiilor mei, pentru ca i-am lasat la 6 ani si au fost crescuti de mama lor si de bunici. Acum, tatal meu are 70 de ani, iar 20 de ani din viata i-am mincat eu, din cauza rusinii", spune Chifan.

Pentru prima data in 17 ani si jumatate, a parasit pentru o zi gratiile inchisorii in urma cu o luna. Nu s-a putut bucura insa de clipele de libertate: a mers la inmormintarea mamei sale. "Mama mea a murit pentru ca nu mai spera sa ma vada iesit din inchisoare".

Vrea sa faca facultate

Ioan Chifan va iesi totusi din inchisoare, probabil, inainte de a muri. Si asta s-ar putea intimpla chiar in 2010. Potrivit legii, un "vietas" poate cere, in anumite conditii, liberarea conditionata daca a executat cel putin 20 de ani. Oricum, de acum, zilele de detentie vor trece mai repede pentru Chifan, deoarece este coordonator de activitate psiho-sociala la unul din cluburile penitenciarului. Deja a trecut la regim semideschis si fiecare zi, de dimineata pina la ora 18, si-o petrece la club. Spera sa fie pus in libertate in anul 2010 si sa isi cistige singur existenta.

"Cu ce o sa pot, am sa-mi ajut copiii. Macar sa stau cu nepotii cind baietii o sa plece in concediu. I-am promis baiatului cel mare ca, atunci cind voi iesi de aici, vom face amindoi facultate. Cel mare s-a sacrificat pentru cel mic ca sa poata face facultate. Acum, i-am promis ca o sa invatam impreuna", incheie, optimist si increzator, Ioan Chifan. Desi admite ca e un detinut model, conducerea penitenciarului va lua in discutie cazul lui Chifan abia in 2010.

In ce masura pot fi recuperati social "vietasii"?

In anul 2010, noua vietasi din tara ar putea fi pusi in libertate. Trei dintre ei sint de la Iasi. Pe linga Ioan Chifan, foarte mari sase de a iesi le are si Toader Coval, care a comis patru crime, dar si Valeriu Pascariu, care a comis doua crime. Directorul Penitenciarului spune ca cei trei vietasi au avut un comportament exemplar si este convins acum ca sint recuperabili.

"Nici unul dintre ei nu a avut vreun raport de incident. Cred ca o mare parte dintre vietasii care sint incarcerati in Iasi pot fi recuperati. Majoritatea dintre ei nici macar nu sint recidivisti, ci sint la prima abatere, si aproape toti participa la tot felul de programe, sint chiar mai constiinciosi decit cei care au de executat doi ani sau trei ani de inchisoare", a declarat Marius Vulpe, directorul Penitenciarului de Maxima Siguranta Iasi. Acesta considera ca pedeapsa cu inchisoare pe viata este bine reglementata acum. "Eu consider ca pedeapsa pe viata este eficenta asa cum este ea acum. Oamenii pot fi recuperati si trebuie sa li se acorde o sansa", precizeaza directorul inchisorii.

Unii judecatori se feresc sa dea pedeapsa pe viata, deoarece considera ca fiecarui om trebuie sa ii dai o sansa. "Eu, personal, nu am dat niciodata pedeapsa pe viata. Consider ca este o raspundere foarte mare sa-I condamni pe un om la inchisoare pe viata", a declarat judecator Daniela Amancei.

Magistratul Aurel Dublea afirma ca in Romania, practic, nu exista pedeapsa pe viata decit la modul teoretic. "In functie de imprejurari, circumstante agravante, pozitia din proces a inculpatului, poti sa condamni o persoana pe viata. Insa, practic, la noi nu exista pedeapsa pe viata. Daca o persoana a implinit 60 de ani, poate cere sa se comute pedeapsa, iar daca a executat 20 de ani din pedeapsa, poate cere liberarea conditionata. Bineinteles, daca indeplinesti anumite conditii", a precizat Aurel Dublea, judecator la Curtea de Apel Iasi.

Pe de alta parte, unii avocati considera ca un criminal periculos merita sa stea toata viata dupa gratii. "Condamnarea pe viata se impune cind a fost savirsit un omor deosebit de grav. Ca avocat, nu pot sa fiu insa de acord cu ea pentru ca ar insemna ca nu mi-am aparat cum trebuie clientul. Ca om insa, cred ca pedeapsa inchisorii pe viata este corecta. Poate judecatorii se feresc uneori sa dea aceasta pedeapsa, deoarece se gindesc ca cel care a savirsit o crima e si el om. Insa ei nu se gindesc si la cel omorit. Ei ce fac apoi, daca le dau pe viata? Se muta la un hotel in Penitenciar, unde au toate conditiile, dar nu au libertate", a spus avocatul Alfred Tapliuc, cel care i-a reprezentat pe parintii Larisei Chelaru in procesul de crima din 2006.

Aparatorul este destul de sceptic si in ceea ce priveste recuperarea unei persoane care a comis un omor grav. "Nu cred ca unii oameni pot fi recuperati, pentru ca in penitenciar mergi ca la spital: te duci cu o boala si iesi cu zece. Te duci citeva luni pentru un furt si acolo mai inveti si altceva", si-a exprimat scepticismul Tapliuc.

Avocata Mariana Mihaiescu, care i-a aparat pe parintii tinerii ucise in dublul asasinat din Frumoasa, este si ea de acord cu pedeapsa pe viata. "Pedeapsa pe viata se poate da in cazul unui omor deosebit de grav, cum este cel din cazul dublei crime din Frumoasa. Cred ca se poate da o pedeapsa pe viata atunci cind a fost comisa o crima cu cruzimi. Nu cred ca trebuie sa asteptam ca un om sa comita mai multe crime pina sa se hotarasca sa se dea pedeapsa pe viata", a precizat avocat Mariana Mihaescu.