Capitalismul s-a oprit la poarta orasului

Caderea comunismului a determinat, printre altele, dezvoltarea unei
piete comerciale bazate pe principii de calitate si concurenta. Colosii
industriali n-au mai facut fata concurentei si, in consecinta, fie au
trebuit sa se adapteze, fie au intrat in faliment. Ca orice oras cu o
industrie puternica, Romanul a cunoscut marirea si decaderea
timpului. Marturie este zona de la Gara, pina la iesirea din oras.
Una din primele relicve ale epocii de aur e cladirea de linga Gara sau vis-
avis de Autogara. Cine isi mai aduce aminte, inainte de ’89 la etajul I al
acestei cladiri era o cofetarie, iar lar parter un magazin de panificatie.
Acum, doar lacate pe usi. Spre iesirea din oras te asteapta o impletitura
ciudata de relicve ale trecutului si sedii de firme moderne. Daca pe partea
stinga, o buna bucata de timp te insoteste depozitul CFR, pe partea
dreapta, in ultimii ani, in locul vechilor intreprinderi au aparut zeci de
depozite si firme. Restaurant Tenda Rosa, Umaro, Auto Moldova – inca in
constructie -, depozite de materiale de constructii sau de bauturi alcoolice.
Dupa depozitele CFR, cladirile abandonate dupa Revolutie au capatat o alta
destinatie sau, pur si simplu, au ramas in paragina. „Un depozit en-gros de
bauturi alcoolice e destul de profitabil, pentru ca toata lumea vrea sa bea.
Daca mai esti si la sosea, normal ca ai vinzari”, spune, zimbind, un angajat
de la un depozit de bauturi alcoolice. Trecind prin zona, locuitorii mai tineri
ai orasului ar ramine putin nedumeriti la vederea unor constructii
darapanate pe care se mai vede inscris „FNC” sau cladiri cu insemne
„FLP”. „Fabrica de nutret concentrat” a murit, lasind locul unei afaceri mai
profitabile, cu lemne. De partea cealalta, din „Fabrica de Lapte Praf” s-a
ales doar… praful. In locul ei, la citeva zeci de metri s-au nascut alte
afaceri: un mini-motel, Marsat, alte depozite de materiale de constructii.
„Sint cam multe depozite in zona, dar cererea e mare. Si, oricum, fiecare o
duce dupa cum isi face oferta”, spune patronul unui depozit de materiale
de constructii.
Pina la calea ferata, mai ai timp de citeva cladiri cu geamuri sparte si doua
stradute. Prima este strada Ogoarelor. De-o parte – fostul SCATUCM, pe
unde poti vedea scheletul metalic al fostei societati Fontax. Pe partea
celalata, fabrica de mobila. In capat, fabrica de alcool. Strada arata ca
numele, adica a ogor. Ca o ironie, miroase a bitum incins.
Linga calea ferata, strada Nordului arata la fel. Numai ca e plina de ciini.
Cum iesi din oras, constructiile au alta culoare. Termopane, culori vii,
restaurante selecte. De parca civilizatia n-ar vrea sa intre in oras pe strada
principala. Aici miroase a borhot, semn ca la Danubiana a inceput
camapania de prelucrare a sfeclei de zahar. (E.V.P.)