Cordun – Sorbona – Martinica

Popa Neculai s-a nascut in 1928, la Valeni, in judetul Roman, intr-o familie de oameni gospodari. A muncit alaturi de parinti si de cei noua frati, pina in 1947. Batrinul isi aduce aminte cu nostalgie de vremurile de atunci. Isi freaca miinile emotionat de prezenta noastra, cu o bucurie greu controlatai. Este un OM, imi zic, si-mi dau seama ca putini romani se pot mindri cu un asa parcurs al vietii. Neculai ma pofteste sa intru in casa. Imi povesteste cum a trait. Ma grabesc sa consemnez totul, pentru ca sint lectii de viata. Mai are inca sase frati in viata, din care unul la Dulcesti, iar ceilalti cinci la Valeni, acolo unde s-au nascut. Armonia in care traiesc intrece imaginatia unor oameni bintuiti de duritatea tranzitiei. Neculai, fost silvicultor, ma indeamna la meditatie. Nu pot crede ca intr-o viata de om se pot aduna atitea impliniri. "Parintii mei au fost silvicultori la Valeni. Sotia mea, Olga, a trecut la cele vesnice in 1992. De atunci, am ramas singur. Dumnezeu a avut grija de noi. Maria, fiica mea, a plecat in Franta, la Paris, in 1970, cu aprobarea Consiliului de Ministri, dupa ce s-a maritat aici cu un cetatean francez, Terri Giullard. Fata a facut Dreptul la Sorbona. Sint mindru de ea! Mai apoi, dupa ce a murit Terri, a plecat in croaziera, pe ocean, timp de trei ani. A ajuns in insula Martinica, unde a intilnit o romanca, care i-a propus sa ramina acolo. Maria a lucrat acolo, ca notar public. Anul trecut s-a intors la Paris unde este si acum! S-a recasatorit cu Gille Julard, cu care are doi copii.
Baiatul meu, Petru, este si el om mare. A plecat, in 1979, la Paris, la Maria. Ea l-a ajutat mult. Acum, el este presedintele unei firme de constructii din Martinica", spune, cu justificata mindrie, Neculai Popa. Imi arata albumele de familie. Ce oameni! Cit rasfoiesc albumul, Neculai imi spune ca a fost in Ungaria, Austria, Germania, Franta, Spania, Luxemburg, Olanda, ca a vizitat toate castelele de pe Valea Loirei. A zburat ore intregi deasupra Atlanticului si Pacificului. A fost si in Martinica, la fiul sau, Petru. Nu poti sa nu ramii impresionat de povestea vietii lui. Neculai imi aduce aminte de bunicul meu. M-a convins ca viata e frumoasa si-mi doresc sa ajung si eu bunic. Ma intorc la redactie cu bucuria ca am avut sansa sa intilnesc si romani fericiti. (Remus MINEATA)