Satenii din Butea trec criza in Italia

Acestia prefera sa traga singuri la caruta in tara, sa munceasca la cimp asa cum fac de peste 40-50 de ani, atita timp cit copiii lor cistiga mai mult acolo. Asa au si ei sanse sa termine casele mari, ridicate printre cele parintesti sau chiar vilele aflate in constructie in cartierul rezidential din Butea.

Satul Butea din comuna cu acelasi nume difera de toate celelalte din judetul Iasi. Aici casele sint mai mari si mai frumoase, ulitele mai curate, iar oamenii par a fi mult mai deschisi. Desi nu este la un drum principal, ci la peste 4 kilometri de soseaua care leaga Iasul de Roman, satul nu este strain de supermarketuri, de magazine cu materiale de constructii, de vile cum gasesti doar in zonele rezidentiale ale oraselor mari. Zona a ajuns asa cum este in prezent pentru ca majoritatea satenilor au inceput sa faca naveta intre Italia si Butea inca din anii ‘95-’97. In prezent, peste 70% dintre tineri lucreaza in strainatate, mai ales in Italia. Astfel, peste 1500 de sateni din cei aproximativ 4000 citi sint in toata comuna, care include satele Butea si Miclauseni, si-au gasit un loc de munca in Italia sau Spania, tari care le-au oferit ceea ce si-au dorit: un trai mai bun, dincolo de noroiul in care se scalda mai toate satele din Romania.

Cu toate ca anul trecut criza le-a lovit tarile de adoptie destul de puternic, satenii nu s-au intors acasa. In ultimii doi-trei ani, doar 4-5 familii din cele aproximativ 400-500 plecate in afara au revenit in satul Butea, iar motivele intoarcerii nu au nimic de a face cu criza. "Munceam foarte mult acolo. Ziua la un spital, seara la o familie. Dupa doi ani mi-am adus si familia, sotul si copilul. Cred ca m-am intors pentru ca era prea mult stres. Recunosc ca acum regret. Am crezut ca acasa umbla ciinii cu covrigi in coada", a povestit Tereza Girleanu, care a revenit acasa acum doi ani.

A plecat in Italia in 2001. Dupa doi ani si-a chemat sotul si si-a adus si copilul. El mergea la scoala in Italia. Toate s-au schimbat in clipa in care si-a dat seama ca nu mai face fata muncii. Din 24 de ore, 18 trudea pentru a aduna bani de casa. In prezent lucreaza pentru un salariu cu 80% mai mic decit cel pe care il avea in Italia la Primaria din Butea. In aceasta institutie si-au gasit serviciu mai multe persoane ale caror rude sint plecate in Italia.

Au plecat la munca in strainatate si profesori cu gradul I

Chiar si sotia viceprimarului, Ioan Damatar, e plecata. "Dupa ‘90 a plecat sotia. A stat vreo zece ani. Era profesor gradul I, ca si mine, insa ne-am dat seama ca nu aveam cu ce tine fetele la facultate, asa ca a plecat in Italia. S-a intors acum citiva ani. E plecata din nou, insa doar pentru patru luni. Trebuie sa se intoarca", a explicat Ioan Damatar.

Sotia sa a facut menaj in Italia. Ce mai conteaza 20 de ani vechime in invatamint cind fetele lor, una studenta pe atunci la Iasi, iar alta la Cluj, nu isi puteau termina studiile?

Somajul din Italia e cit un salariu bun in Romania

Si sotul unei alte angajate din Primarie, Monica Ciot, e in Italia de 12 ani. Din luna mai munceste, insa timp de trei ani a trait din ajutorul de somaj. "Pai de ce sa se intoarca?! Totusi acolo ai din ce trai. Ne trimite bani acasa in fiecare luna. Mai putini ca inainte, dar ne trimite", a spus ea.

Sotul ei se afla printre sutele de barbati din aceasta comuna care lucreaza in Italia. Este mecanic de intretinere, insa a muncit prin mai multe locuri. Acum trei ani a ramas fara serviciu, dar a primit, timp de un an, somaj, adica 85% din salariu minim pe care il avea, de 600 de euro.

Apoi a mai luat, pentru inca doi ani cit a fost in "mobilitate" cum se spune in Italia, 65% din salariu minim. Era un fel de ajutor de somaj. "Dar chiar si in timpul acesta a mai muncit pe ici pe colo", a explicat ea. A muncit mai ales in constructii, ca mai toti barbatii din Butea. Femeile insa se ocupa de menaj, au grija de batrini. Multe dintre ele au doua servicii. Totul din dorinta de a stringe bani pentru familie, pentru a-si ridica o casa pentru copii. 

"Nu stiu sa fi venit cineva acasa anul acesta"

Cu toate ca traiul e greu, mai ales acum pe timp de criza, nici un satean nu s-a intors anul acesta acasa. "Nu stiu sa fi venit cineva acasa anul acesta. S-au  mai intors oamenii, insa putini si acum 2-3 ani. Nu are legatura cu criza", a spus viceprimarul, aprobat de Monica Ciot si Tereza Girleanu.

Mai mult decit atit, tinerii continua sa plece. "Tinerii pleaca in continuare. Al meu a terminat scoala. Acum o face pe cea de soferi. Nu stiu daca pleaca si el pentru ca are o prietena la Iasi, insa are colegi de clasa, ca el a terminat profesionala, care au plecat imediat ce au terminat", a povestit Ciot.

Si ultimul sprijin la batrinete al Mariei Adam, adica cel mai mic baiat, a plecat la munca in Italia chiar acum o luna. "Am cinci copii din sapte plecati acolo. Ultimul a terminat scoala si a plecat acum o luna. Pai ce sa faca aici?! Nu e loc de ei! Fata cea mare ramasa acasa a fost si ea plecata anul trecut. A muncit un an ca sa poata sa se inscrie la Facultatea de Medicina si a reusit. Acum si scolile costa foarte mult", si-a spus oful Maria Adam, pe care am gasit-o la adunat porumbul de pe cimp. Lipsa banilor, si mai ales a oportunitatilor i-a impins pe copii spre Italia.

Trimit bani pentru vile

"Nu am eu nevoie de bani, ci ei. La ce sa imi trimita mie? Nu stiu daca se mai intorc de tot aici la Butea. Fata cea mare are patru copii acolo. Isi fac viata in Italia", a sustinut femeia. Benedict si Ana Anti erau tot pe cimpul din fata casei fiului plecat si el de ani de zile in Italia.

Casa e mare si frumoasa, insa este neterminata, asa cum sint multe altele. E amplasata "in cartierul nou", cum zic satenii spatiului in care au rasarit in ultimii ani vile cu etaj, construite dupa modelele vechi, dar la dimensiuni care depasesc 150 de metri patrati. "Ce sa caute ei aici? Vindem cu 40 de bani kilogramul de boabe", a spus ea aratind spre gramezile de porumb.

"Casa asta o ridica cu sacrificii foarte mari. Au fost acasa si in iulie. E greu si acolo cu criza, dar de ce sa se intoarca?! Mai bine acolo. Cind au plecat le-am dat niste jumari, sa nu cheltuiasca banii pe mincare", suspina Ana.

Nu numai Maria Adam si familia Anti erau pe cimp la strins porumb, ci o buna parte dintre satenii din Butea. Insa, nici unul dintre cei zariti la adunat porumb nu parea sa fie mai tinar de 45 de ani.

Exceptia de la regula: "mi-a mers si acolo imi merge si aici"

Stefan Bitiusca are 42 de ani, dintre care aproape zece i-a petrecut in Italia. A muncit in constructii ani la rind, a adunat bani pentru familia lui, iar in 2007 s-a decis sa revina acasa. Nu s-a intors singur, ci cu alti doi frati ai sai. A dorit sa isi incerce norocul si aici si nu ii pare rau, pentru ca, sustine el, "mi-a mers si acolo imi merge si aici". "M-am intors din cauza copiilor. Ma gindeam la viitorul lor", a explicat Stefan, care mai are rude si prieteni prin Italia. "Vorbeam cu ei prin decembrie-ianuarie si imi spuneam inca de pe atunci ca sint loviti greu de criza. Intr-un parc auto de acolo, numarul camioanelor se injumatatise. La noi inca era bine si cind le povesteam la telefon nu le venea sa creada", isi aminteste el.

Stefan a deschis in parteneriat cu fratii sai o firma de constructie care le merge chiar si acum destul de bine pentru ca romanii plecati nu si-au cheltuit banii aiurea. I-au strins, sustine el, pentru o casa. "Ne merge binisor. Chiar avem lucrari destul de multe si pentru anul viitor. Toti cei care au plecat au facut-o pentru a putea face aici o casa. Si au strins bani pentru asta. E adevarat ca si acolo este somaj, dar sansele sint altele. Nu stiu sa se fi intors cineva anul acesta", a precizat Stefan, care nu s-ar mai intoarce la munca in Italia pentru ca nu "mai am 25 de ani". El este printre cei putini care au ales Butea dupa ani de munca in Italia, insa cea mai mare parte dintre cei plecati considera ca "dracu’ e mai putin negru in Italia decit in tara lor".

Pina una alta, nici un butean nu a fost nevoit sa isi scoata casa la vinzare pentru ca nu mai are cu ce si din ce trai. Si, chiar daca se mai intimpla sa le trimita parintii mincare, tot mai usoara e viata intr-un loc unde "intrai in supermarket si iti umpleai cosul fara sa te uiti la bani, pe cind aici pina si la o sticla de ulei te uiti de doua ori", a decis Tereza Girleanu.