Seculara Nastasia

Un secol de viata. Atit s-a scurs din 1901 de cind Nastasia Garafina Matroana isi duce zilele in satul Dornesti. Toate evenimentele la care a fost martora femeia au ramas simple amintiri. Singurul lucru pentru care matusa se mai roaga este acela ca Dumnezeu sa o stringa de pe pamint fara suferinta. Poate si pentru ca nu prea merge la biserica, desi aceasta se afla chiar in vecinatatea cocioabei in care traieste, Nastasia Matroana se inchina de mai multe ori pe zi. Pe geamul care da in curtea bisericii, femeia se uita cu amaraciune ori de cite ori este slujba si se aduna satenii. Ultima data a mers si ea la biserica in postul Pastelui. S-a spovedit, s-a impartasit si a venit acasa mai repede decit ar fi dorit pentru ca nu a mai rezistat. Povara anilor este prea grea. Totusi, centenara stie absolut tot ceea ce se intimpla in curtea in care locuieste si, in general, in zona bisericii. "Sta in fiecare zi la geam si urmareste orice miscare. Nu-i scapa nimic", ne-a lamurit Rodica Humeniuc, sotia unuia dintre nepotii batrinei. Ea sta impreuna cu Nastasia Matroana de mai bine de 20 de ani. "Am venit aici cind m-am maritat. In 1980. Initial nu am vrut sa stau cu ea, deoarece stiam ca este cam rea. Atunci, ea mi-a spus sa nu-mi fac prea multe griji pentru ca nu va mai trai mult. Si uite asa s-au scurs anii si am ramas impreuna", si-a amintit cu nostalgie Rodica Humeniuc.
Intre timp, casa batrineasca a fost darimata si in locul ei a aparut o constructie noua. In noua locuinta si-au facut aparitia si stranepotii, doi la numar, care ii dau uneori cite o mina de ajutor. Desi i s-a propus sa vina sa locuiasca in casa cea noua, Nastasia a refuzat. Prefera sa stea singura intr-o bujda de citiva metri patrati, unde pentru a putea patrunde pe usa ce nu depaseste 1,5 metri trebuie sa te apleci serios. Acolo are un pat, o masa, citeva blide pentru mincare si o soba de tuci care arde necontenit pentru a incalzi singele secular al femeii. Pe un perete sta atirnat un tablou cu mai multe poze de familie ale Nastasiei Macarie. Cind priveste la ele i se umezesc ochii. Nimeni nu stie daca de emotie sau din cauza bolii. Rind pe rind, prin fata ochilor batrinei se revarsa trecutul: "Acesta este nepotul pe care l-am crescut singura de la trei luni. Mama-sa (n.r.-fiica Nastasiei) a murit cind era mic. L-am purtat si la scoala si in armata. Cine sa fi avut grija de el?", s-a intrebat centenara. La cei o suta de ani, femeia a ingropat doi soti si patru copii. Ultimul acum vreo trei ani. Realitatea inconjuratoare este perceputa cu oarece greutate. Lucrurile care-i sint necunoscute nu le prea intelege. Chiar si prezenta noastra a ramas pina la urma un mister pentru ea. Cele citeva zeci de minute de conversatie nu au avut darul sa o convinga pentru ce am venit in vizita. Momentul de soc de la inceput, cind a crezut ca sintem de la Primarie pentru a-i aduce pensia, a fost depasit cu destul de mare usurinta. Sau cel putin asa am inteles noi. Cu 130.000 de lei pe luna cit are pensie, batrina supravietuieste mai mult datorita nepotului si stranepotilor cu care locuieste in aceeasi curte. "Nu putem mereu sa-i satisfacem dorintele. Ea vrea ca tot timpul sa aiba linga ea napolitane, bomboane. Cind avem bani ii cumparam. O alta mincare pe care o vrea tot timpul este borsul cu ceapa prajita. Cind noi nu reusim acest lucru isi pregateste singura mincarea preferata", a marturisit Rodica Humeniuc. Amintirile despre trecut sint redate destul de confuz. Ne spune ca a trecut trei razboaie, i-a suportat pe austrieci, nemti si rusi. "Rusii erau golani. Mi-au luat gaina de pe ou si i-au sucit gitul, dupa care au plecat. Sa-i ia dracu’", a spus cu naduf Nastasia Macarie. De la aceasta, batrina sare la nemti si deapana o istorie incilcita cu griu, faina si sotul ei morar. Despre colhoz are cuvinte de lauda. Poate si pentru ca nu a facut parte din rindul chiaburilor. A avut numai un hectar de pamint. Secventa care i-a influentat gindirea despre luarea cu forta a paminturilor de catre statul comunist a fost, cel mai probabil, cind a vazut lanurile de griu. "Era atita griu cit n-am vazut niciodata. La inceput a fost greu. Caram barabulele cu spatele. Dar, era bine", a concluzionat femeia. De aici, gindurile se rasfira intr-o alta directie. La bani. "Milionul suna frumos. Dar ce sa faci cu el? Mai multe faceam cu o mie de lei inainte", a analizat Nastasia Macarie din punct de vedere financiar situatia economica actuala. Acum, femeia, ramasa cit degetul, are mari probleme cu auzul. Pentru a te putea intelege cu ea trebuie sa vorbesti rar si foarte tare. Acest lucru nu o deranjeaza insa. "Stomacul si romatismul ma gatesc pe mine. Rodica mi-a adus un pumn de pastile de la farmacie. Trebuie sa maninc inainte sa le iau. Nu am pofta de mincare", isi jaluie batrina adevaratele ei ofuri. Are probabil gastrita, insa ne spune ca nu merge la spital sa se opereze pentru ca nu mai poate. La plecare, matusa Nastasia ne petrece vigilenta cu privirea, din spatele geamului, locul preferat in care isi poate mesteca in liniste impresiile si amintirile. (Sandrinio NEAGU)