Suceveni sclavi in Turcia

Petru Tabarcea din Suceava a ramas fara serviciu si, de o buna perioada de timp, incearca sa gaseasca o solutie pentru a-si intretine familia. In Suceava nu a gasit nici un loc de munca si, ca urmare, a inceput sa consulte ofertele de locuri de munca din tara si strainatate. La mijlocul lunii iulie i-a atras atentia un anunt publicat in unul din ziarele locale: "Plecari urgente in Turcia. Locuri de munca pentru barbati si femei. Se asigura masa si cazare. Relatii la telefon 092-832264 sau 31B Todiresti". Petru Tabarcea a apelat numarul de telefon si a luat legatura cu persoana care a publicat anuntul, Marius Romega, din satul Parhauti, comuna Todiresti. Acesta l-a asigurat pe Petru Tabarcea ca oferta lui este serioasa, ca este in legatura directa cu patronii unei fabrici de confectii din Turcia si, pentru doua luni de zile, doritorii sint platiti cu aproximativ 600 marci germane. "Oferta mi s-a parut avantajoasa, pentru ca masa si cazarea erau asigurate. Asa ca m-am hotarit sa plec si sa-l iau si pe fiul meu cu mine. Marius Romega ne-a spus ca drumul pina in Turcia costa 400.000 de lei de persoana si ca trebuie sa-i platim lui comision cite 30 dolari americani", a declarat Petru Tabarcea.
Suceveanul a facut eforturi sa adune acesti bani, gindindu-se ca, in numai doua luni, va face rost de ei si de altii in plus, muncind in Turcia. "Pina sa plec nu m-am gindit nici o clipa ca voi fi inselat, ca o sa muncesc ca un sclav pentru mai nimic".
Dupa ce au fost platite toate taxele, a fost stabilita si data plecarii, 22 iulie a.c. In afara de Petru Tabarcea si de fiul sau, cu acelasi autocar au mai plecat inca 22 de clienti ai lui Marius Romega, persoane cu domiciliu in Gura Humorului si in Suceava si in judetul Botosani, fiecare platind cite 400.000 de lei pentru transport si cite 30 dolari comision.
"Cind am ajuns in Turcia, la Istanbul, Romega ni i-a prezentat pe noii nostri sefi, doi turci, care se numeau Musa si Atila. Acestia aveau un fel de microfabrica in care erau calcate, etichetate si ambalate pentru a fi puse in vinzare articole de imbracaminte. Nu a fost deloc asa cum mi-am inchipuit. Toti am fost tratati ca niste sclavi. Timp de doua luni de zile am muncit de dimineata de la ora 8.00 pina la miezul noptii, fara intrerupere. Cei doi turci stateau si ne supravegheau ca pe niste animale. Nu aveam voie nici macar sa ridicam capul. Munceam neintrerupt 16 ore pe zi si primeam mincare cit sa nu murim: un fel de zeama cu mazare sau cu naut si apa chioara. Eram paziti permanent si nu aveam voie sa mergem decit la baie sau dormitor dupa ora 24.00. Daca cineva indraznea sa spuna ca vrea sa plece, ori era batut, ori era amenintat ca va fi dat pe mina Politiei", povesteste Petru Tabarcea. El a mai adaugat ca in toata perioada cit a stat in Turcia nu i s-a permis sa paraseasca fabrica, sa ia legatura cu familia. In plus, mincarea pe care o primea doar il tinea in viata si ca in doua luni a slabit atit de mult incit rudele si cunostintele din Suceava nu l-au mai recunoscut. Prin acelasi cosmar a trecut si fiul lui, care a implinit 18 ani pe data de 31 septembrie.
"Dupa doua luni de zile, inainte sa plecam acasa, in loc de 600 DM promise am primit doar 200 DM, din care 100 i-am cheltuit platind drumul pina la Suceava. Cind am ajuns acasa si am tras linia mi-am dat seama ca nu am cistigat nici un leu muncind ca un sclav in Turcia, ba chiar am pierdut bani. Eu am luat legatura cu Marius Romega si i-am cerut inapoi cei 60 de dolari pe care mi i-a luat drept comision, dar bineinteles ca nu am primit nimic. El asa traieste, pe spinarea altora. Din cite am aflat, el duce frecvent muncitori in Turcia, nu numai din judetul Suceava, pentru ca el publica anunturi in ziare din mai multe judete", a declarat Petru Tabarcea. (Dana CHIHAIA)