Vieti nenorocite de orgoliile medicilor

Aceasta in timp ce in centrul Cluj au avut loc nu mai putin de 20 de prelevari, care au salvat la rindul lor de doua-trei ori atitea vieti. De vina sint nepasarea, orgoliile si lipsa de comunicare dintre medicii responsabili. De ce nu misca lucrurile din loc DSP-ul, inlocuind oamenii ineficienti? O interesanta analiza despre activitatea de transplant de la Iasi, in rindurile ce urmeaza. 

Zeci de oameni mor in fiecare an din cauza ca au avut nevoie de un transplant pe care nu l-au putut face. La sfirsitul anului 2008, pe listele de asteptare de la Agentia Nationala de Transplant erau inscrisi, de exemplu, 2.085 de pacienti care asteapta un rinichi.

Totodata, 26 de oameni au murit anul trecut pentru ca nu au primit un rinichi. 350 de oameni au nevoie de un transplant de ficat, iar 50 au murit asteptindu-l; 107 au nevoie de o inima noua, 12 si-au pierdut viata fara a mai apuca sa intre in sala de operatie. Pentru 22 de romani ar trebui sa se faca transplant de plamin, au murit doi deja. 90 de oameni au nevoie de un pancreas, 10 s-au pierdut inainte de a avea sansa unui transplant. Sint cifre seci, dar care ascund adevarate tragedii, povesti de viata care se termina brusc. Sint oameni care pot fi salvati doar prin bunavointa celor din jur. Acesti oameni ar putea fi salvati daca in tara s-ar face mai multe prelevari de organe de la persoane in moarte cerebrala.

Unele centre regionale medicale pun umarul serios la aceasta activitate. Altele, insa, mai putin. Din cele 60 de prelevari care s-au facut in 2008 in Romania, doar patru au fost efectuate la Iasi. Blocajul se afla, indica mai multi medici, la sectia de Anestezie si Terapie Intensiva din cadrul Spitalului de Neurochirurgie, condusa de prof. dr. Gheorghe Dorobat. De la aceasta sectie, spun mai multi medici, sint sansele cele mai mari de a fi furnizati pacienti in moarte cerebrala propusi pentru prelevare. Aceasta nu se intimpla insa.

"Daca as fi anuntata macar o data pe luna, atunci lucrurile ar merge foarte bine"

Pentru ca la Iasi sa se faca prelevari de organe de la donatori in moarte cerebrala este nevoie de colaborare intre cel putin doua spitale: "Sf. Spiridon", unde are loc interventia propriu-zisa de prelevare, si Spitalul de Neurochirurgie "N. Oblu", care prin cei care lucreaza in Sectia de ATI ar trebui sa anunte existenta unui posibil donator. Medicii spun ca aceasta clinica este aproape singura sursa de donatori tocmai prin specificul ei, aici ajungind persoanele cu afectiuni ce pot duce la moarte cerebrala.

Potentialii donatori fac parte din doua categorii mari de pacienti: o parte din cei politraumatizati si pacientii cu accidente vasculare si malformatii vasculare cerebrale rupte, pacienti care ajung in spital in stare grava si nu se mai poate face nimic pentru ei.

De asemenea, sectia ATI de la Neurochirurgie este si una din cele doua clinici din oras care au un electroencefalograf, aparat absolut necesar in procesul de declarare a mortii cerebrale. Astfel, startul trebuie dat chiar de catre seful acestei clinici, prof.dr. Gheorghe Dorobat. Programul de prelevare de organe la Iasi nu functioneaza insa asa cum ar fi de dorit. Problemele cu care se confrunta acesta nu sint provocate de familiile donatorilor, cum s-ar putea crede, ci chiar de cei care si-au ales profesia pentru a salva vieti. Cei mai reticenti la aceasta activitate par a fi chiar medicii.

Pe tot parcursul anului trecut, de exemplu, telefonul coordonatorului programului de transplant a sunat doar de patru ori, ceea ce a insemnat un numar de patru prelevari. "Daca as fi anuntata macar o data pe luna, atunci lucrurile ar merge foarte bine. Nu stiu de ce este atita reticenta din partea unora. Poate este vorba doar de orgolii", a spus dr. Raluca Neagu, coordonatoarea programului de la Iasi.

"Unii s-au apucat de soptit familiilor, iar acestea se sperie"

Am incercat sa descoperim cauza si am mers direct la seful clinicii, cel mai in masura sa ofere explicatii. "Nu va pot ajuta cu nimic. Mergeti la purtatorul de cuvint al spitalului pentru orice detalii", a spus scurt si categoric prof.dr. Gheorghe Dorobat, seful Clinicii de Anestezie si Terapie Intensiva din cadrul Spitalului de Neurochirurgie.

Am mers la conducerea spitalului, insa si aici explicatiile au fost cele pe care le banuiam. Fara a nominaliza, managerul unitatii medicale a recunoscut ca problema cea mai mare este incapatinarea unor medici de a nu-si schimba opiniile fata de idea de prelevare.

"Principala problema este neadaptarea unor colegi la cerintele actuale ale medicinei moderne, si aici ma refer atit la medici, cit si la personalul mediu. S-a intimplat ca unii sa se apuce de soptit familiilor, iar acestea se sperie si renunta la intentia de a dona organe. Pe mine deontologia ma impiedica sa-mi constring colegii sa faca ceva ce nu vor. Pe de alta parte, mai este inca nevoie de o educatie a populatiei in acest sens. Si la dotarea spitalului se mai pot face multe lucruri pentru a imbunatati derularea programului", a declarat dr. Dana Turliuc, managerul Spitalului de Neurochirurgie.

"Familiile de oameni simpli sint si cele mai civilizate"

Ideea de prelevare de organe de la donator aflat in moarte cerebrala a aparut la Iasi prin 2005, an in care s-au facut angajari in acest sens, s-a pus la punct partea logistica a programului, persoanele implicate au participat la cursuri de perfectionare etc.

La sfirsitul anului 2005, directorul Agentiei Nationale de Transplant, dr. Victor Zota, a venit la Iasi si a lansat oficial programul. 13 ianuarie 2006 a fost ziua in care a avut loc la Iasi prima prelevare de organe. "Nu voia nimeni dintre medici sa ma ajute. Spuneau ba ca familia e catolica si nu ar fi de acord… nu m-au lasat sa fac nimic. Discutia cu familia a mers insa foarte bine, fara probleme, si au fost de acord cu prelevarea", si-a amintit dr. Neagu. De la pacienta de 45 de ani care avusese un accident vascular cerebral s-au prelevat atunci rinichii, ficatul si cordul. Prelevarea a avut loc la insistentele conducerii Directiei de Sanatate Publica Iasi de atunci. Pina la sfirsitul acelui an, a mai avut loc o interventie de acest fel.

Anul 2007 a insemnat un numar de trei prelevari de organe. Numarul a crescut la patru in 2008. "De-a lungul timpului am observat ca s-a mai schimbat si atitudinea oamenilor obisnuiti fata de prelevare. Nu o mai privesc ca pe un atentat la integritatea celui decedat, ci ca pe o sansa de a salva viata altui om aflat in suferinta. Familiile de oameni simpli sint si cele mai civilizate", a spus dr. Neagu.

In programul de prelevare sint implicate doua spitale. Spitalul de Neurochirurgie are drept scop principal descoperirea pacientilor care ar putea fi donatori. Aici pacientul potential donator este introdus intr-un circuit special. Este internat in sectia de ATI, unde i se face din sase in sase ore electroencefalograma, investigatie ce masoara activitatea electrica a creierului. Pentru a putea fi declarata moartea cerebrala aceasta activitate electrica trebuie sa nu mai existe, respectiv sa se inregistreze linie izoelectrica. Doi medici trebuie sa-si dea semnatura pe actele pacientului, unul dintre ei fiind seful clinicii, prof.dr. Dorobat.

Intre timp este anuntat coordonatorul programului, care discuta cu familia potentialului donator. Daca aceasta este de accord, pacientul este transferat la Spitalul "Sf. Spiridon", unde are loc interventia de prelevare. Tot aici se fac si toate testele si analizele necesare la Laboratorul de Imunologie si Genetica. Prin traditie, cel putin un rinichi ramine la Iasi si se transplanteaza la Spitalul "C.I. Parhon", iar din acest an si corneele sint transplantate la Clinica de Oftalmologie de la Spitalul "Sf. Spiridon".

"Iasul nu s-a dezvoltat suficient"

Anul acesta pare sa fi inceput tot cu stingul la Iasi. Din ianurie si pina in prezent aici au avut loc doar doua interventii de prelevare de organe: de la un pacient de la "Sf. Spiridon" si de la altul de la Spitalul de Neurochirurgie. Tinta programului, propusa la inceput de an la Iasi, este insa una foarte ambitioasa: 15 prelevari.

"Problema este in a schimba mentalitatea unora dintre cei implicati in acest program. Din pacate, acesta este si cel mai greu lucru de facut. E nevoie de mai multa comunicare, de o colaborare mai buna chiar intre medicii de aici, pentru a pune lucrurile in miscare", a adaugat dr. Turliuc, sugerind ca problema este la responsabilii cu furnizarea pacientilor. "Trebuie mai multa implicare din partea medicilor de la Neurochirurgie", spune si dr. Neagu.

Toti arata vag cu degetul intr-o anumita directie, dar nimeni nu-l pune exact pe rana. Nici macar DSP Iasi, care pare nepasator, cita vreme tolereaza de ani de zile aceasta situatie neonoranta pentru importantul centru medical regional Iasi.

La nivel national, cele mai multe prelevari s-au facut la Bucuresti, iar mai bine de o treime dintre ele au fost efectuate la Cluj. La Iasi, doar patru s-au facut in 2008. "Cred ca sint vreo 20 de prelevari la Cluj. E o alta mentalitate acolo, au reusit sa obtina astfel de pacienti dintr-o zona mai mare. Iasul e centru de referinta in acea zona a tarii, dar inca nu a reusit sa se dezvolte suficient. Sint sigur insa ca se poate", a declarat, optimist, dr. Victor Zota, directorul Agentiei Nationale de Transplant. Asta asteapta sa se intimple si cele citeva sute de pacienti bolnavi care asteapta un transplant ca pe o minune.