Un fost pilot de supersonice este „comandorul” Academiei Libere „Pastorel”

Mihail Batog Bujenita a fost, timp de aproape 30 de ani, pilot pe avioane supersonice. Dupa ce a iesit la pensie, la 52 de ani, s-a apucat de scris, reusind sa publice pina in prezent sapte carti. Mai mult decit atit, fostul pilot si actualul scriitor de literatura umoristica a ajuns la cirma Academiei Libere „Pastorel“, asociatia epigramistilor si umoristilor din Iasi. „Umorul este sursa prin care omul reuseste sa se elibereze de greul vietii! El este o componenta a autocunosterii“, afirma el.

Pentru a fi scriitor, mai mult sau mai putin de succes, nu ai nevoie de scoli speciale, de studii superioare de profil, pentru ca nici una dintre ele nu te poate „scoate“, garantat 100%, un literat adevarat. Dimpotriva, unii dintre cei mai cunoscuti scriitori romani contemporani au profesii cit se poate de „firesti“. Scriitorul de literatura umoristica si epigramistul Mihail Batog Bujenita a avut o meserie la care mai multi se incumeta sa viseze, insa putini au curajul sa o si practice. Timp de aproape 30 de ani, scriitorul iesean a fost pilot pe avioane supersonice. Pentru el, MIG-urile nu au secrete. „Avionul este un obiect extrem de inteligent. Are propriul sau comportament; cind ceva nu este in regula el te atentioneaza. Eu i-am sfatuit pe cei mai tineri sa isi miroase avionul. Daca exista un miros neplacut, atunci avionul trebuie verificat“, spune el. Ne-a povestit ca, atunci cind urca in avion, isi aseza capul pe scaun, dupa ce deschidea motoarele, si le asculta mesajele trimise subliminal. I s-a intimplat ca acest tip de comunicare cu avionul sa ii salveze viata.

Si acum isi aduce aminte cu placere de primul zbor. Era primavara anului 1968, cu patru ani in urma intrase la Scoala de Aplicatie pentru aviatie „Aurel Vlaicu“ de la Boboc, judetul Buzau. „Am zburat pe un YAK 18. Am intrat intr-o stare de transa. Eram in aer si la propriu, si la figurat. A fost o senzatie interesanta“, povesteste scriitorul – fost pilot pe avioane supersonice.

„Pina sa ajung in Academie, nu am avut ocazia sa cunosc atitia profesori doctori“

Viata de pilot i-a rezervat insa si experinte mai  putin placute, precum mutatul din oras in oras. A trait in 10 orase diferite, avind 14 locuinte. Insa neplacerile de acest tip s-au sfirsit acum noua ani. La 50 de ani a iesit la pensie, insa a mai lucrat doi ani. A zburat pe elicoptere si avioane, a fost profesor de securitatea zborului acolo unde si-a inceput si el cariera, la Boboc. Dar pentru ca sotia sa, care este medic militar, a fost repartizata la Iasi, cei doi s-au mutat in „vechiul tirg“. Aici au reusit sa isi ridice un loc doar al lor, o casa construita de Bujenita exact dupa asemanarea sa. Si-a creiat conditiile unui trai tihnit si s-a apucat de scris. A intrat in Academia Libera „Pastorel“, o  forma de perfectionare in arta epigramei, unde a fost declarat, cu ceva timp in urma, „comandor“. Aici se intilnesc la fiecare inceput de luna toti cei 15 membri activi, desi sint vreo 30 in total. „Stiti ce este interesant? Ca eu am avut ocazia sa cunosc doi dintre cei patru imparati ai lumii si multi presedinti de state. Insa, pina sa ajung in Academie, nu am avut ocazia sa cunosc atitia profesori doctori“, subliniaza el ironic. A scris, in sapte ani, sapte carti, printre care romanul „Halimaua“, volumul de proza scurta „Feriti linia: trec prosti fara oprire“ sau romanul umoristic „Vitelul privit de departe“. „Epigrama a disparut in multe tari din Europa vestica. Se mai face doar in Est, in special in Romania. Nu poate scrie epigrama decit un om care cunoaste foarte bine limba si are o componenta oarecum cinica. E bine, insa, ca la noi se scrie foarte mult umor si ca exista peste 70 de concursuri si competitii de gen in intreaga tara“, spune Mihai Batog Bujenita. La sfirsitul lunii iulie, fostul pilot pe supersonice va lansa cea de-a opta sa carte, „Ospat cu radacini de mit“.