Caută 
8 MIN
Perioada din preajma alegerilor din mai 1990 a fost marcata de puternice demonstratii anti-FSN, structura care hotarise sa se transforme im partid politic si sa participe la scrutin, desi Ion Iliescu daduse asigurari ca nu se va intimpla acest lucru. Protestele au continuat si dupa alegeri. In 12 iunie 1990, Guvernul a decis lichidarea demonstratiei din Piata Universitatii. Petre Roman a precizat ulterior ca, la sesizarea Procuraturii, a ordonat Politiei sa "curete" zona. "Nu era, in ochii mei, decit o banala si legitima operatie de mentinere a ordinii", a spus Roman.
A doua zi, in zori, Politia descinde in forta in Piata Universitatii. Corturile sint strinse si distruse, sint confiscate obiectele personale. Grevistii foamei sint agresati, se opereaza arestari, iar cei care scapa de bataie si arestare se refugiaza in hol la Intercontinental.
Politistii ataca apoi Institutul de Arhitectura, agreseaza studentii, inconjoara Piata si construiesc baraje din vehicule. In acest timp, reprezentantii Biroului de presa al Politiei declara ca nu stiu nimic despre ceea ce se intimpla in centrul orasului.
"IMGB face ordine!"
Pina la ora 9.30, citeva sute de demonstranti se aduna la baricada. Ei scandeaza "Jos Chitac!", "Jos Iliescu!", "Jos comunismul!". La ora 11, la Arhitectura are loc o conferinta de presa a studentilor agresati cu citeva ore in urma si a grevistilor foamei care au reusit sa scape de arestare. Peste un ceas, Institutul de Arhitectura este luat cu asalt de un grup de barbati care striga "IMGB face ordine!". Studentii se baricadeaza, cladirea este atacata, geamurile sparte.
Dupa ora 14, pe strada Biserica Enei se declanseaza nebunia generala. Dinspre Academiei si Coltei manifestantii lanseaza cockteil-uri Molotov. Intre Universitate, Arhitectura si Hotel Negoiu multimea scandeaza si huiduie. De pe acoperisuri se arunca pietre si sticle. Politistii sarjeaza si se retrag, alternativ.
La 14.30, la TVR este citit un comunicat al presedintelui Iliescu, care cere "fortelor fidele democratiei" sa apere institutiile statului de grupurile de demonstranti.
Trei ore mai tirziu, manifestantii reusesc sa sparga barajul de politisti si sa ajunga sub balconul Universitatii, din care Marian Munteanu anunta ca studentii au intrat in greva si vor ramine baricadati in cladire pina la eliberarea colegilor arestati. El face apel la nonviolenta. La scurt timp, insa, mici grupuri de turbulenti ataca sediile Politiei Capitalei, MI si SRI. Se arunca sticle incendiare, personalul este agresat, se distrug documente si obiecte, sint sechestrate persoane. Intr-un comunicat al Guvernului se apreciaza ca este vorba de acte de terorism legionar, care trebuie oprite cu toata fermitatea.
Mii de manifestanti ocupa curtea TVR, in jurul orei 18, desi zona este aparata de trupe de politie si de civili. Indivizi inarmati cu ciomege si arme de atac improvizate patrund in cladire, lasati sa treaca de catre fortele de ordine. Se inregistreaza violente, sint distruse filmoteca, masini de titraj, cabine de montaj, mobile, sint rupte firele telefonice, dispar sau sint distruse documente, se sparg geamuri. Conducerea TVR decide intreruperea emisiei, fapt fara precedent, care va crea panica in tara.
Iliescu le cere minerilor sa faca "curatenie"
In dimineata zilei de 14 iunie 1990 sosesc doua trenuri cu mineri din Valea Jiului. Din balconul Guvernului, presedintele Ion Iliescu ii indeamna sa mearga in Piata Universitatii "pentru a face curatenie", fara a le spune ca, la acea ora, in Capitala nu se mai intimpla demult nimic.
Grupuri de mineri patrund in Universitate si Arhitectura. Studentii prinsi sint batuti cu bestialitate, tiriti afara si aruncati unul peste altul in fintina arteziana. Denes Domokos vrea sa-i taie capul cu securea lui Marian Munteanu, dar este oprit de ortaci. Laboratoarele si salile de curs sint devastate. Sint distruse colectii rare de minerale si roci, microscoape si aparatura de laborator. Minerii cauta droguri, arme si valuta, despre care Ion Iliescu afirmase ca s-ar gasi in Universitate.
Pe strazi, oricine este banuit a fi intelectual sau "golan" este maltratat. "Vizite" ale minerilor au loc la sediile PNL si PNtCD, la locuintele unor lideri ai opozitiei si la sediile unor publicatii independente, dintre care unele nu vor mai aparea citeva zile. Persoanele retinute sint maltratate si in locurile unde sint duse, la Magurele si Baneasa.
Seara, minerii sint convocati la Complexul Expozitional, unde Iliescu le multumeste pentru ca au raspuns inca o data la chemarea autoritatilor.
A doua zi continua arestarile "golanilor", inclusiv de la locul de munca. In unitatile medicale au fost tratati 560 de raniti in timpul evenimentelor si au fost inregistrate oficial sase decese.
Guvernul afirma ca a dispus luarea unor "masuri concrete si hotarite" pentru anchetarea si tragerea la raspundere penala a celor vinovati, precizind ca au fost retinuti 1.021 de suspecti.
Acestia vor fi eliberati ulterior fara nici o explicatie, scuza, reabilitare, necum vreo despagubire. Doar 34 de persoane au putut fi trimise in judecata pentru vreun motiv oarecare. Nimeni nu a raspuns vreodata pentru ilegalitatea restului arestarilor.
O singura condamnare
Zece ani mai tirziu, singurul condamnat – initial la zece ani de inchisoare, ulterior doar la opt – pentru cele trei zile de cosmar este Denes Domokos.
In martie 1996, procurorul general Nicolae Cochinescu afirma ca dosarele celor care nu au fost deja trimisi in instanta se afla la Politie, fapt din care rezulta ca, dupa 69 de luni, inca se mai stringeau probe si marturii. Peste inca un an, Nica Leon, secretar general al Asociatiei Victimelor Mineriadelor, a relatat ca, intr-o intilnire cu liderii asociatiei, Gavril Dejeu, ministru de Interne, sustinuse ca "evenimentele din 13-15 iunie sint de domeniul istoriei" si nu are timp sa se ocupe de asa ceva.
In septembrie 1997, la instalarea sa in functie, noul procuror general, Sorin Moisescu, anunta ca a dispus reluarea tuturor cercetarilor legate de 13-15 iunie. Noua luni mai tirziu, parasind sefia Parchetului CSJ, el avea sa declare ca principala "neimplinire" o reprezinta faptul ca vinovatii celei de-a treia mineriade (cu doua exceptii) nu au fost trimisi in judecata. Cele doua exceptii sint Denes Domokos si celebrul Nicolae Camarasescu, care oprise aparitia ziarului "Romania Libera".
In anul 1999 s-au intocmit, in sfirsit, 101 de dosare penale privind persoane implicate in evenimentele din 13-15 iunie. Generalul (r) Victor Athanasie Stanculescu, fost ministru al Apararii, a fost anchetat de catre Parchetul Curtii Militare de Apel pentru ca a aprobat cazarea si echiparea cu uniforme militare a 958 de mineri in timpul evenimentelor din iunie 1990 din Capitala. El era acuzat de abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave. Ulterior, Stanculescu a fost condamnat in procesul revolutiei de la Timisoara, dar la ora aceea nu mai era demult in tara.
La rindul lui, generalul (r) Mihai Chitac este cercetat sub invinuirea de instigare la omor deosebit de grav in timpul mineriadei din iunie 1990, cind detinea functia de ministru de Interne.
Probe ca mineriada a fost aprobata de Puterea din acel moment
Intre timp, inca din 1990, ministrul Apararii de atunci, Victor Athanasie Stanculescu, a dezvaluit ca 958 de mineri fusesera pastrati in Capitala pina la 19 iunie, incartiruiti in cazarmi si imbracati militar. Atit Petre Roman, cit si Razvan Theodorescu, presedinte RTVR in timpul celei de-a treia mineriade, si-au exprimat convingerea ca in spatele acesteia s-au aflat forte din fosta Securitate.
In 1997, Ion Caramitru, fost vicepresedinte al CPUN, a declarat ca Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu si Dan Iosif au cerut sa vina minerii in Bucuresti, in iunie 1990. La aceeasi masa rotunda, Pavel Abraham, prorector al Academiei de Politie in timpul evenimentelor, a afirmat ca Gheorghe Robu, fostul procuror general, a dat dispozitie ca persoanele retinute in 13-15 iunie 1990 sa fie aduse la Scoala din Baneasa. Colonelul Abraham a spus ca zece procurori i-au anchetat pe manifestanti si ca tot ceea ce s-a intimplat la Baneasa ar fi fost inregistrat pe banda audio si video
In februarie ’98, Parchetul CSJ promitea ca peste o mie de persoane implicate vor fi audiate si sugera ca vor fi arestati lideri sindicali, directori, sefi si maistri din minerit. Pentru prima data se anunta in mod oficial ca MApN a oferit minerilor hrana si echipament si se afirma ca exista probe ca mineriada a fost aprobata de Guvernul din acel moment. Faptele celor vinovati, preciza un comunicat al CSJ, intra sub incidenta subminarii puterii de stat.
Bilantul mineriadei: sapte morti
In noiembrie 1999, anchetatorii au stabilit locul de unde s-a tras asupra a trei tineri care au fost ucisi in fata sediului MI, urmind sa decida care dintre comandantii dispozitivelor amplasate linga aceasta institutie sint responsabili de moartea celor trei. Dupa noua ani de la inceperea cercetarilor, magistratii militari au facut reconstituirea evenimentelor din fata MI, unde au fost ucisi Mitrita Lepadatu, Gheorghita Dunca si Valentin Mocanu, toti trei impuscati mortal in spate. Un al patrulea tinar, Dragos Drumea, a fost impuscat linga blocul "Romarta Copiilor" (actual Benetton).
In timpul evenimentelor din 13-15 iunie 1990 din Bucuresti au fost ucisi Dragos Drumea, Valentin Mocanu, Mitrita Lepadatu, Gheorghita Dunca, Valentin Moreanu, Vasile Ionita si Nicolae Suciu.
Sa tragem linie: sapte morti, peste o mie de persoane arestate abuziv, nenumarati cetateni agresati pe strada fara vreun motiv, oameni batuti de catre mineri, dar si de catre politisti, sedii de partide si institutii devastate, grave prejudicii aduse statului, pe termen lung – si, pentru toate acestea, un miner condamnat, altul judecat, o sentinta de restituire a unor bani furati (lui Ion Ratiu) si alta privind o despagubire (a unei persoane incarcerate ilegal). Si peste o suta de dosare inca in lucru.
Intre timp, Miron Cozma a ajuns in inchisoare (pentru alta mineriada), minerii au fost impiedicati pentru prima data sa vina in Bucuresti, minele – devenite demult nerentabile – au fost inchise, iar "golanii" au disparut.
Vremurile romantice cind oamenii ieseau in strada ca sa ceara independenta televiziunii publice si asanarea morala a clasei politice au apus demult, fiind inlocuite de cele, mai pragmatice, in care manifestatiile, iata, vizeaza recuperarea investitiilor facute la fondurile mutuale.
Credibilitatea Romaniei se prabuseste
Efectul extern al mineriadei din iunie 1990 a fost catastrofal: Departamentului de Stat al SUA aprecia ca "actiunile autorizate de presedintele Iliescu si guvernul sau au lovit in inima democratiei", americanii decizind sa sisteze orice ajutoare economice neumanitare care ar fi putut fi acordate Romaniei. A fost stopata infuzia de capital, atit din partea FMI si a Bancii Mondiale, cit si din cea a firmelor particulare. FMI conditioneaza acordarea fluxurilor financiare de progresele pe calea reformei, iar CEE ingheata acordul economic si comercial cu Romania pina la 17 septembrie. Se amina intrarea in CE, desi Romania semnase cererea de admitere, ca invitat, inca din luna martie. Se pierde si sansa includerii Romaniei in programul de ajutor PHARE, convenit de "cei 24" la Bruxelles. La 19 iunie, ambasadorul SUA la Bucuresti, Alan Green, declara fara echivoc: "Este clar ca in Romania procesul democratic a fost stopat". De altfel, in semn de protest, ambasadorul SUA nu participase la ceremonia investiturii lui Ion Iliescu. ( Tudor Calin Zarojanu )
