Romani in „trenurile mortii”

Un vagon distrus, acoperit in parte cu o prelata. La citiva metri mai incolo, oamenii aprind luminari, unii plingind, cu copii mici in brate. Asa arata simbata gara El Pozo de la marginea Madridului, la doua zile dupa ce aici au ajuns „trenurile mortii”. Spanioli, romani si alte nationalitati incearca sa isi revina, dar nu uita tragedia, chiar daca acoperisul a fost spalat de singe si de bucatile de carne aruncate de explozie. „Eram aproape de gara Atocha, cind am auzit explozia si am crezut ca a deraiat trenul. Pina la urma m-am dezmeticit si mi-am dat seama ce se intimpla. Nu pot sa uit cum o mama statea cazuta pe jos si isi cauta copilul. La un moment dat a strigat ca sta pe ceva tare, dar, de fapt, statea pe un om”, povesteste una dintre romancele aflate in tren. Cornelia Preda din Alexandria a scapat nevatamata, doar cu lovituri la spate, dar copilul pe care il cauta mama disperata nu.
Tragedia de la Madrid pare a nu se mai termina. Pentru romani si nu numai, a continuat, aparind zi de zi noi victime, din rindul celor disparuti. La complexul expozitional din Madrid, echipele Crucii Rosii lucreaza in continuare la identificarea cadavrelor. „Au fost scene de groaza, de razboi”, relateaza un altul dintre romanii aflati in tren. In aeroport, pe strazi, la radio si la TV, cuvintul „bomba” a devenit un leitmotiv obsedant. Dezorientati, oamenii vin cu diverse explicatii pentru masacru. „Guvernul e de vina!”, scandeaza citiva spanioli, in fata vagonului-marturie din gara El Pozo. „Sint trenurile clasei de jos”, suna o alta explicatie, data, de data aceasta, de unul dintre romani.
Si romanii au trecut prin clipe de cosmar, dar unii cred ca numarul de victime din rindul lor putea fi mult mai mare, dat fiind ca atentatele au avut loc chiar in trenuri folosite in mod frecvent de multi dintre muncitorii romani din sau de linga capitala spaniola.
In gara El Pozo continua sa vina oameni cu coroane de flori, luminarile inca pilpiie, iar pancartele condamna terorismul. Unii sint resemnati, altii furiosi. O fata coboara dintr-un autobuz, are lacrimi in ochi. Se duce spre „zidurile plingerii”, aprinde o luminare, ingenuncheaza. Se intoarce, mai tirziu, dar lacrimile nu ii dispar. Socul de la Madrid nu i-a facut insa pe romanii din tara care aveau planificate plecari catre Spania sa renunte. Avioanele Bucuresti-Madrid au fost aproape pline in ultimele zile, iar rezervari exista si pentru zilele urmatoare. Romanii din Spania incearca sa-si revina, iar unii chiar si-au chemat rudele si prietenii la nunti.
„De ce sa zic ca nu mi-e frica, cind, de fapt, mi-e?”, se intreaba seful unei trupe de manele, plecat sa fie nas in Spania. In Madrid, chiar daca, in mod sigur, nu prea se gindesc la nunti, localnicii incearca sa creada ca viata merge inainte, chiar daca „11-M”, ziua fatidica, ramine prezenta pe buzele si in sufletul multora dintre ei. (Calin Cosmaciuc, MEDIAFAX)