Caută 
2 MIN
Pentru cei mai multi oameni busuiocul, Ocimum basilicum, este o planta sacra. Ea este folosita in buchetul de sfintire al preotului, este pastrata la icoana pentru alungarea spiritelor rele si chemarea celor bune. Busuiocul, considerata si planta mistica, are proprietati terapeutice recunoscute din cele mai vechi timpuri. Si, pe linga acestea este si un condiment apreciat cu aroma placuta.
Introdusa in Europa la mijlocul secolului al XVI-lea, busuiocul este o planta anuala. Inloreste din iulie pina in septembrie utilizindu-se intreaga planta. Dupa recoltare se usuca la maxim 30oC la intuneric si in loc aerisit. La tara, gospodinele pun buchetele infasurate in hirtie la streasina casei pentru a se usca in loc aerisit si a apara casa de spiritele rele.
Cele mai noi intrebuintari ale busuiocului sint in surmenaj, oboseala si este foarte bun pentur cei cu capacitate slaba de invatare. Consumul de infuzie din seminte de busuioc ajuta la tratarea bolilor renale. De asemenea pentru combaterea aftelor se prepara decoct din planta uscata. Se fac gargare de trei ori pe zi.
In combaterea congestionaarii urechilor se scurge in ureche suc proaspat din busuioc. Pentru guturai sau gripe se consuma pulbere aspirata pe nas sau se fac fumigatii cu pulbere din frunze.
Busuiocul se foloseste si pentru rani. Se aplica pe locul afectat frunze proaspete care se schimba des cu altele proaspete noi.
Intepaturile de insecte se pot trata daca se freaca locul respectiv cu frunze proaspete. Si in tratarea rinitei se pot folosi inhalatiile din busuioc. In 250 ml apa se fierbe o lingura cu praf de busuioc.
Fiind un stimulator al activitatii cerebrale, tonic general si antidepresiv busuiocul se foloseste si in aromaterapie. Astfel se pot folosi cite doua picaturi de ulei volatil, in vasul special de aromaterapie, pentru a stimularea celor cu capacitate de invatare slaba.
