9.11 VERSUS 11.9

In Pamintul este plat (Polirom, Iasi, 2006), Thomas Friedman considera doua date drept creatoare de destin in lumea de astazi: 9.11.1989 (caderea zidului Berlinului) si 11.09.2001 (atacurile asupra simbolurilor americane, turnurile World Trade Center), unul creator si unul distrugator, unul deschizind ferestrele lumii, celalalt  inchizindu-le. Procese complementare si contradictorii atit de caracteristice acestei lumi, in care nimeni nu se mai simte in siguranta. In noua dezordine mondiala, cei mici pot sa se considere mari, cei mari pot deveni neputinciosi. Conflicte asimetrice si amenintari atipice clatina civilizatia si tot ceea ce mai era unitar. Alienare, excludere si autosuficienta, limitare, suspiciune generalizata si suferinta. S-a spus ca lumea a devenit mai interdependenta. Da, in sensul ca cel rau e dependent de cel bun, hotul de cel furat, criminalul de victima s.a.m.d.
Emblematic e personajul numit Bin Laden. Pentru "evenimentul de la 11 Septembrie", el a creat o retea, o "companie" virtuala, numind specialisti pentru fiecare operatiune: un manager general, unul financiar, piloti sinucigasi condusi de un sef de echipa, plus personal auxiliar, rezervindu-si pentru sine ideologia si coordonarea generala a operatiunii. El si-a folosit imaginatia pentru a aplatiza lumea, prin incercarea de a-i cobori pe toti la acelasi nivel, o imaginatie malefica. Dar exista si una benefica, ce-si propune acelasi scop, numai ca prin incercarea de a-i ridica pe toti la acelasi nivel. Din "supa primordiala a globalizarii" au luat nastere cele doua variante de aplatizare si adevarata lupta se da intre ele.
La rindul lor, exista doua tipuri de societati: unele care au mai multe amintiri decit vise si altele care au mai multe vise decit amintiri. Primele se apropie de sfirsit si pot reactiona agonic, celelalte sint vitale si au viitorul in fata. De aceea – afirma Thomas Friedman – America trebuie sa ramina "fabrica de vise a lumii", cu toata naivitatea si optimismul sau. "Trebuie sa ne amintim ca aceste valori sint adevarata baza pentru siguranta noastra si adevaratul nostru izvor de tarie. Si trebuie sa recunoastem ca dusmanii nu ne pot infringe niciodata. Numai noi insine ne putem infringe, dezicindu-ne de regulile care ne-au servit atit timp" (p. 448).
Presedintele Bush este acuzat ca "a exploatat fara rusine" sentimentele legate de 11 Septembrie in scopuri politice inguste, ridicind bariere intre America si restul lumii, dar si intre poporul american si istoria si identitatea sa. S.U.A. nu mai exporta speranta, ci teama. Ele au devenit "Statele Unite ale Luptei Impotriva Terorismului". Or, lumea trebuie hranita cu imaginatia lui 9.11 si nu cu cea a lui 11.09. Prima nu poate schimba traditiile si modul de viata al diferitelor popoare, dar poate crea un context in care ele insele sa se schimbe pe cale democratica, sa-si transforme amintirile in vise.
Or, "nimic nu a contribuit la intirzierea aparitiei unui context democratic in tari precum Venezuela, Nigeria, Arabia Saudita sau Iran mai mult decit blestemul petrolului" (p. 455). Cei care au petrol si se imbogatesc din el nu-si mai dezvolta talentele si energiile creatoare ale oamenilor, nu-si perfectioneaza institutiile. Conducatorii acestor tari nu au a da explicatii propriilor popoare, pentru ca traiesc din renta petroliera si nu din taxe. Or, "fara impozitare nu exista reprezentare". In lumea araba, cele mai creative sint tarile care nu dispun de petrol sau dispun de foarte putin, cum e Iordania, sau Bahreinul (care si-a epuizat rezervele), in vreme ce cele mai anchilozate si mai antireformiste sint cele ce se scalda in zacaminte de petrol, cum e Arabia Saudita sau Iranul. Pe ansamblu, tarile musulmane compun 20% din populatia lumii, dar nu realizeaza decit 4% din comertul mondial. Ele au nevoie de modele, de exemple bune, de tari musulmane care s-au schimbat, s-au modernizat si carora le merge bine, cum sint exemplele date mai sus. Stanley Fisher spunea, in acest sens, ca "un exemplu bun face cit o mie de teorii". Daca nu, s-ar putea ca ele sa se vada nevoite sa se schimbe. Odata cu intreaga lume… 
Spiritul libertatii care a invins odata cu caderea zidului Berlinului l-a facut pe F. Fukuyama sa vorbeasca despre "sfirsitul istoriei" si trecerea intr-un alt timp. Dar a venit 11 Septembrie si am recazut in istorie. Iarasi o facem pe Dumnezeu si decidem cine trebuie sa traiasca si cine sa moara. Milioane de oameni mor de foame intr-o lume in care exista un surplus de hrana. Ne aflam intr-o profunda criza spirituala, ce s-a focalizat in domeniile politic si economic, dar e esentialmente o criza a spiritului. Noi nu mai stim cine sintem, ne ignoram adevarata noastra identitate, ca spirite, ca frati in Imparatia lui Dumnezeu. Uman, prea uman…