Academicianul Vasile Pavelcu – permanenta modelului

 Ceea ce se impune intr-o evocare a personalitatii academicianului Vasile Pavelcu este modelul omului cu vocatie, al omului pasionat, care s-a exprimat maximal, atit in plan stiintific, cit si in plan profesional si uman.

Ca om de stiinta, a deschis, prin anvergura gindirii sale teoretice, largi perspective "stiintei psihologiei". Sint cunoscute, astfel, analizele profunde si originale din domeniul psihologiei educatiei, al psihologiei judiciare si al celei clinice, dar mai ales contributiile aduse la studiul "afectivitatii" si al "personalitatii", in cadrul careia omul este privit dintr-o perspectiva integralista, ca fiinta bio-psiho-sociala si culturala.

 Acad. V. Pavelcu a realizat o "psihologie reflexologica" de inalta tinuta, din care se detaseaza, cu precadere, observatiile pline de finete din lucrarea "Drama psihologiei", referitoare la dramatica evolutie si afirmare in timp a stiintei psihologiei.

Prin intreaga sa opera stiintifica, V. Pavelcu a promovat in psihologia romaneasca o orientare spre valori dintre cele mai inalte ale culturii, in acestea acad. V. Pavelcu vazind insasi conditia de a fi a "personalitatii". Altfel spus, conceptul de personalitate trebuie analizat si definit intr-un context informational interdisciplinar, incepind cu notiunile de "individ" si "individualitate " (estimate din stiintele biologice) si ajungind la cele de "statut" si "rol" (din sociologie), de "dominanta" si "stil" (din psihologie).

Intreaga psihologie gindita si profesata de acad. V. Pavelcu a fost una a nuantelor, a spiritului elevat prin finetea observatiei psihologice ("la finesse de l’esprit").

Ca profesor, acad. V. Pavelcu a onorat invatamintul romanesc prin formarea unor generatii intregi de specialisti nu numai in domeniul psihologiei, dar si al educatiei, dreptului, psihologiei medicale, asistentei sociale etc. Abilitatea in folosirea unei expuneri plastice, expresive, in folosirea unor exemple convingatoare din marea literatura, a facut facila intelegerea de catre studenti a celor mai abstracte continuturi psihologice. Examenele cu acad. V. Pavelcu erau o adevarata sarbatoare a spiritului, desfasurindu-se intr-o atmosfera de coparticipare, de emulatie ideatica reciproca.

Inzestrat cu un fin simt docimologic, profesorul se simtea stinjenit atunci cind un student se afla in dificultate la examen, incercind sa-l ajute cu multa disponibilitate afectiva. Acest fapt ni s-a imprimat foarte puternic in memorie si-l pastram si acum, cu atit mai mult cu cit atunci, ca studenti, a trebuit sa ne confruntam, nu o data, cu examinatori care, in prezenta unui student aflat in impas, parca jubilau, putindu-li-se citi satisfactia interioara in expresia fetei!…

Ca om, acad. V. Pavelcu s-a distins prin blindete si bunatate, trasaturi prin care a empatizat ca nimeni altul cu semenii, ajutindu-i sa-si dezvolte fibra umana. Fire optimista, acad. V. Pavelcu acorda omului resorturi psihice nebanuite de a progresa, de a se spiritualiza.