Administrare controlata a drogurilor?

Problema drogodependentei a depasit de mult sfera medicala, devenind un fenomen social ingrijorator, scapat de sub control si o reala amenintare de flagel ucigas. Drogodependenta ucide: 7000-8000 de decese pe an in Europa sint legate de consumul de droguri, un procent de 3% din totalul deceselor in rindul populatiei adulte sub 40 ani producindu-se datorita acestui fenomen.

Tragic este faptul ca populatia tinta care cade prada drogurilor este din ce in ce mai tinara. Daca pina in anul 2000 statisticile raportau consumul de droguri incepind cu virsta de 15-16 ani, actualmente limita a coborit la 12 ani! Acest lucru este cuprins in studiile prevalentei consumului de droguri in SUA de catre National Institute on Drug Abuse, care arata ca, in anul 2005, 8,1% din populatia SUA era consumatoare de droguri, adica 19,7 milioane de persoane cu virste cuprinse intre 12 si 64 de ani.

Ingrijorarea majora este legata de cresterea numarului de persoane care au contractat virusul HIV prin utilizarea drogurilor prin injectare, precum si de sporirea deceselor prin supradoza. Aceste realitati au determinat constientizarea faptului ca doar activitatea de preventie a consumului de droguri, concretizata in campanii de informare a  populatiei prin diverse mijloace, prezentarea efectelor nocive ale drogurilor, riscurile drogodependentei, nu este suficienta, din moment ce procentele in statistici ale consumatorilor si ale deceselor datorate consumului de droguri urca vertiginos.

Recent, in San Francisco a avut loc un eveniment la care au luat parte membri ai autoritatii de Sanatate Publica, ai Fundatiei de Lupta Impotriva HIV/SIDA si ai altor fundatii, care au dezbatut problema crearii unor centre pentru drogodependentii ce utilizeaza forma injectabila a produselor, in care administrarea drogurilor sa se faca legal, sub stricta supraveghere. Suporterii acestei idei afirma ca aceste locuri/centre sint o necesitate, intrucit numai in San Francisco exista la ora actuala aproape 15.000 de utilizatori de droguri pe cale intravenoasa, majoritatea barbati fara adapost, deci cu un nivel socio-economic scazut. In plus, capitanul Niels Tangherlini, de la San Francisco Fire Department, a aratat ca, in perioada iulie 2006 – iulie 2007, unul din sapte apeluri de urgenta a fost solicitat in cazuri de supradoza de droguri. Astfel de centre in care administrarea drogurilor sa se faca sub control ar preveni decesele, supradozele, riscul de utilizare a seringilor deja folosite, riscul de contractare a hepatitei C si a virusului HIV.

Reactiile au fost impartite, stirnind dispute aprinse intre suporteri si opozanti. Adeptii ideii aduc in sprijinul ei, pe linga argumentele amintite, si faptul ca exista 65 de astfel de centre in 27 orase din 8 tari, deci acest lucru nu ar fi o premiera absoluta. Bertha Madras, de la Office of National Drug Control Policy, a afirmat ca instituirea unui astfel de centru in SUA ar insemna o "politica publica slaba"  si o forma de "a ne da batuti" in lupta cu drogurile. In acelasi timp, acest lucru ar presupune o vointa politica, o schimbare a opticii asupra acestui fenomem, lucru extrem de dificil de realizat.

Un alt conflict de interese se ridica in aceasta problema: moralitatea administrarii drogurilor de catre personal medical calificat. Pe de o parte, supravegherea controlata a administrarii previne decesul, dar, pe de alta parte, medicul, aparator al sanatatii, administreaza ceva care pericliteaza sanatatea si poate conduce in final la moarte. Este nu numai o incalcare a juramintului hipocratic, ci si un paradox al profesiei: salvezi si, in acelasi timp, trimiti la moarte! E o dilema in care se afla cele doua principii etice fundamentale: a nu face rau si a face bine.

Administrarea controlata a drogurilor inseamna, de fapt, acceptarea lor si o lupta dusa doar cu extremele: se rezolva problema deceselor prin supradoza si a pericolului HIV/SIDA, dar nu si problema noilor si noilor victime, de virste din ce in ce mai mici. Ce facem cu aceste categorii de virsta? Oare aceste centre nu vor incuraja consumul in rindul tinerilor, avind in vedere ca vor putea beneficia de locuri in care sa-si manifeste viciul in mod gratuit si legal?

Pe de alta parte, a tine sub control drogodependentii inseamna si a preveni comportamentele antisociale. In acelasi timp, acest lucru intareste convingerea multora ca drogodependentul este un infractor, perceptie actuala care face imposibila integrarea sociala chiar si a celor care au urmat un tratament specializat impotriva acestui viciu. Multi s-ar simti mai "in siguranta" stiind ca drogodependentii sint toti la un loc intr-un centru, izolati de restul lumii. Oare astfel de centre nu ar intari falsele convingeri? Iar drogodependentii din aceste centre nu se vor complacea in situatie?

Legalizarea unor centre de administrare controlata a drogurilor ar rezolva aparent niste probleme, gindind pe termen scurt, prevenind un numar de decese. Privind, insa, pe termen lung, nu putem spune ca rezolva problema drogodependentei, atit timp cit poate sa si incurajeze fenomenul.

Un lucru este cert: drogodependenta, acest flagel ucigas, a depasit sfera medicinei secolului XXI, devenind o problema biopolitica, de sanatate publica si, nu in ultimul rind, una etica.