Caută 
4 MIN
Imi amintesc de vremurile trecute, de fapt vremurile care ne-au fost oferite de Dumnezeu si care, pe multi dintre noi, ne-au marcat decenii la rind. Noi pe atunci nu aveam alternative la viata pe care o duceam in parsivul Socialism si nici macar nu prea stiam ca aceste alternative exista pe undeva. Inotam in viata si eram convinsi ca trebuie sa acceptam societatea aceea cu toate imperfectiunile ei.
Preocuparea principala a tuturor era o perfectionare continua in meserie si in „fentarea" regimului prin duplicitate. Acasa, intre prieteni, ne exprimam adevarata noastra personalitate, iar in public, oficial, ne mulam pe vrerea partidului si pe ai sai satrapi.
Chiar asa, aveam viata noastra intima, care era chiar frumoasa, placuta de trait. Un spirit de observatie ascutit ne crea stari de meditatie profunda sau, uneori, chiar de amuzament.
In povestea de fata vreau sa relatez citeva similitudini amuzante din socialism si din capitalism. Acestea vor evidentia o trasatura haioasa a unor specimene care apartin poporului roman.
Socrul meu, Dumnezeu sa-l ierte, m-a insotit la gara ieseana pentru a lua trenul de Dorohoi. Era prin 1970. Am ajuns prea devreme si am decis, inainte de a ma urca in vagon, sa tragem cite un loz in plic. Ne-am instalat in vagonul aproape gol si am „filat" lozul. Un taran cu ochi ageri chibita foarte interesat. Lozul meu a fost cistigator – 100 lei.
Taranul s-a excitat la culme si a pus monopol pe conversatie:
– Eu o data m-am dus la cooperativa. Am luat un rachiu si… un loz in plic.
– Bine ai facut, incerc sa scurtez povestea.
– Stati sa vedeti. Beau rachiul si desfac lozul. Ce credeti?
Ochii umblau ca margelele in capul povestitorului. Ne cerceta sa vada cum stam cu respiratia.
– Cit credeti?
– ?!
Se mai uita o data la noi si trasneste in plin:
– O mie de lei!
– Mamaa! ne miram in cor.
Individul jubileaza pe moment, dar observa ca interesul nostru s-a stins aproape imediat. Nu dezarmeaza si ne spune ce a facut cu mia de lei:
– Am comandat cite un rachiu la toata lumea. Apoi am luat nevestei o caciula de vulpe argintie…
Chiar si asa interesul nostru n-a fost resuscitat. Ataca din nou:
– Odata, stati sa vedeti…
Stam, ca doar mai era pina sa plece trenul. Cu ochii scinteind ne trasneste in moalele capului:
– Cel mai mult am cistigat 5000 de lei.
Ne cerceteaza intens ca sa vada efectul. Noi chiar eram mirati de insistenta omului nostru.
– Am cumparat…
Chiar si asa, incepem sa dam semne de putina lehamite si abia daca mai zimbeam a mirare. Omuletul insira cumparaturile, rachiurile oferite si insista pe mirarea sotiei sale, careia „i-a rupt gura".
Ne amuzam putin, dupa care incercam o alta conversatie. Pierzind teren, mai ascultind ( cam neatent) ce vorbeam cu socrul meu, agerul calator parea total nemultumit de efectul lasat asupra noastra de lozurile sale.
In excitatia sa verbala a uitat ca ne-a spus ca cel mai mult a cistigat 5000 de lei. Incepe un nou asalt, care de data asta sa-i asigure o victorie fara cusur.
– Sa vedeti ce patesc odata…
– Iar? lovesc eu hotarit.
– Ma duc la cooperativa si cumpar doua lozuri.
– Valeu! ma trezesc vorbind.
– Da. Deschid unul si ce credeti?
– 5000 lei.
– Da. Deschid si celalalt si…
– Inca 5000 de lei.
– Exact.
…….
Revin la zilele noastre si vad aceeasi scena cu alti actori, la fel de galagiosi, la fel de gogomani. De data aceasta nu-s la fel de puri, la fel de amuzanti ca simpaticul calator cu trenul. De data asta este vorba de oameni politici, de oameni naraviti in potlogarii si gainarii. De oameni care si-au concentrat toti neuronii intr-o singura directie: banul public.
– Dragi alegatori, daca m-ati fi ales, acum alta viata ati fi avut. Pensiile, salariile, ajutoarele s-ar fi triplat. Taxele, impozitele, darile s-ar fi diminuat de trei ori!
Vazind ca lumea nu-i interesata, mareste miza.
– Aeroportul cu pista de 3500 de metri…
Efectul nu are nimic spectaculos si atunci pluseaza:
– Zona cargo…, frontiera de est a UE…
Cu ochii sireti de hot din averea publica, mareste miza:
– Tren de mare viteza cu cel putin 600 km/ora…
Trage cu ochii spre alegatori si nu-i deloc multumit de reactia acestora.
– Autostrada Iasi – Tg. Neamt – Sfintul Gheorghe.
– Cosmodrom, ii sufla imberbul si incultul sau cirac.
– Taci, ma, boule, cosmodrom este altceva!
– Cu bani din UE, sufla din nou ciracul.
– Da, cu bani din UE!
Ieri si azi. Simpaticul calator spre Dorohoi era un dulce naiv in comparatie cu mincinosii parsivi, cu state vechi in furtul banului public, care cica fac politica.
Mincinosi de ieri si de azi .Cei de ieri sint amuzanti, chiar simpatici, cei de azi merita scuipati.
