Ajutor, Romania se ineaca!

De cind am implinit 18 ani, am mers tintit la cabina de votare si am pus stampila pe cel pe care il consideram a fi solutia iesirii din eterna criza in care ne situam din 1990. De fapt, pina in 2005, am votat impotriva lui Iliescu, fara a avea convingerea, de pilda, ca Emil Constantinescu ar putea fi solutia asteptata. In 2000, la fel, am mers pe mina lui Mugur Isarescu, iar in al doilea tur de scrutin pur si simplu nu am putut alege. Cum sa dai votul tau ori lui Iliescu, ori lui Vadim Tudor? Am considerat ca este sub demnitatea mea si am anulat buletinul. Acum 5 ani, am votat chiar cu entuziasm cu Traian Basescu si, de ce sa nu recunosc, cu egal entuziasm impotriva lui Adrian Nastase. Sigur ca nu intereseaza pe nimeni optiunile mele politice; la o alta trista concluzie vreau sa ajung, inca de la inceput: de vreo 14 ani incoace, este pentru prima oara cind nu stiu ce sa fac. Mai bine spus, cind mi se pare ca nici unul dintre candidati nu este eligibil, frecventabil, demn de a ocupa inalta functie de presedinte al Romaniei. Ca cei care vor urma nu sint mai buni decit cei care au mai fost pe la Cotroceni.

Urmarind la televizor si in presa scrisa campania electorala, am avut sentimentul unei jalnice confruntari permanente intre partide care nu arata pic de interes pentru soarta tarii, ci isi urmaresc, patimas, propriul interes. Mai trist este faptul ca se perinda prin fata alegatorilor aceleasi persoane care ne-au condus si pina acum si care, de fapt, ne-au adus in situatia dramatica in care ne aflam. Romania falimenteaza, daca nu a facut-o deja! E ca si cum cineva s-ar ineca si ar cere disperat ajutor, iar dintr-o barca, stind cu fundul gras pe colacul de salvare, folosindu-l ca pe un colac de WC, cei care i-au dat brinci in apa s-ar certa intre ei, fiecare sustinind ca vina ii apartine celuilalt, ca el a inceput si concentrindu-se sa-si nimereasca adversarul cu flegma cit mai aproape de figura. In tot acest timp, victima se ineaca. Problema este ca, de pe margine, ceilalti inregistreaza ceea ce se intimpla, dar nimeni nu intervine. Strigatele de ajutor abia de mai razbat pina la mal, din cauza gilcevei celor din barca. Cam asa arata, astazi, intr-un moment de mare criza, scena noastra politica. Cineva se ineaca, cu asta sint cu totii de acord, dar nici unul nu se sinchiseste sa renunte la orgoliu si sa faca, concret, ceva pentru a salva ce mai e de salvat. La noi, se destituie guverne, se propun altele, se resping imediat, presedintele Basescu nu accepta sa negocieze cu PSD-ul si cu liberalii, acestia nu dau nici ei nici un pas inapoi si asa se face ca, la finele anului, vom fi datori vinduti, pe ani buni de acum inainte, cu o rata a somajului care va crea sechele de nevindecat si cu un nivel al saraciei unic, probabil, in Europa. Romania se intoarce, din cauza politicienilor care alearga dupa voturi, de unde a plecat, in anii ’90. Campania electorala este ca ciuma in acest moment. In schimb, cu cit ne merge mai rau, cu atit le merge mai bine celor care vineaza ciolanul: daca nu se pot lauda cu vreo realizare in trecutul apropiat (mai ales ca s-au perindat cu totii la guvernare si au contribuit din plin la starea actuala), se pot intrece in promisiuni si in vorbe sforaitoare.

A face politica nu mai inseamna, pentru profitorii care ne-au condus si urmeaza sa ne conduca, a te pune in slujba polis-ului, a sluji binele celor multi, ci a tese o retea de intrigi suficient de deasa pentru a-l incurca pe celalalt si a obtine puterea. Asta inseamna politica à la roumaine. A cui este vina? Nu doar a lui Traian Basescu, om cu artag si cu placerea de a arunca saminta scandalului, ci si a lui Mircea Geoana, Crin Antonescu si a celorlalti. Ii numesc doar pe acestia trei pentru ca e limpede ca intre ei se da marea lupta. Cu participarea din plin a trusturilor media, care de data asta nu sint doar antrenori, ci si sustinatori vizibili ai unor candidati.

Nu stiu de ce nu pot sa fiu optimist: oricine va cistiga, tot rau va fi. Orice noua, dar de fapt veche alianta se va forma in jurul urmatorului guvern, tot se va destrama pina la urma. Asa e la noi traditia. Urmeaza, cum ai intoarce-o, sfintul scandal. Culmea este ca, in timp, publicul a devenit doritor si chiar dependent de acest circ electoral. Cistig de cauza au personajele grobiene, cu apucaturi de mirlan, de genul Basescu, Becali, Vadim Tudor sau Sorin Oprescu, toapele care pozeaza in fecioare, precum Geoana si, pentru cei care se dau intelectuali subtiri, baietii cuminti, adolescentini, cu alura de premiant, precum Crin Antonescu, in spatele caruia pindesc insa stabii adevarati, care sustin financiar toata mascarada.

Prin urmare, te intrebi, mai turmentat decit personajul lui Caragiale, eu cu cine votez? Stiti ceva? Ma tem ca nici nu mai conteaza. Romania oricum se ineaca.