Alegeri pe timp de furtuna

Din multe puncte de vedere, alegerile europarlamentare de luna viitoare se inscriu in tiparul obisnuit. Inca de la mijlocul anilor 1970, cind s-a decis instituirea votului direct, politologii au anticipat ca ele vor fi de rangul doi sau chiar trei, ca vor fi disputate pe teme nationale si nu europene si, in fine, ca interesul publicului va fi redus, exceptind poate segmentele virulent anti-integrare. De atunci, aceste prognoze se tot confirma, ceea ce ar trebui sa se intimple si acum. Daca intr-o tara sau alta vom asista la dispute pasionante, probabil ca resorturile vor fi nationale.

Cea mai interesanta infruntare este, de departe, cea din Irlanda. Nu se poate merge pina-ntr-acolo incit din rezultatele votului din iunie sa se poata prezice deznodamintul viitorului referendum asupra Tratatului de Reforma a UE, insa e clar ca anumite semnale vor exista. Nu e nevoie sa stapinesti subtilitatile politicii irlandeze pentru a intelege ca oponentii tratatului vor incerca sa mobilizeze electoratul, intr-un fel de repetitie pentru toamna. Infrastructura exista, militantii debordeaza de energie, iar faptul ca segmentele "conventionale" ale clasei politice incearca sa explice doct faptul ca Europa e o parte a solutiei la criza ii va incuraja pe adversari sa contraatace, afirmind ca de fapt Europa e o parte a problemei.

Pe locul secund, in acest clasament ad hoc – desi din multe puncte de vedere ar merita primul loc – se afla Letonia. Puternic afectata de criza – considerata a fi depasit deja pragul falimentului national – mica republica baltica ar trebui sa fie ultimul loc in care electoratul sa fie interesat de discursul european. Pe de alta parte, ca orice societate post-comunista, letonii au invatat de-a lungul anilor ca integrarea europeana te scuteste de riscuri economice majore, iar acum constata ca nu este chiar asa. In aceste conditii, fortele eurosceptice – inclusiv cele ale etnicilor rusi – ar trebui sa beneficieze de o munitie impresionanta, cantitativ si calitativ.

Medalia de bronz, intr-un top subiectiv al interesului, revine Germaniei, unde competitia este echilibrata si este unanim vazuta drept un prolog al legislativelor. Spre deosebire de alte tari, aici liderii politici chiar se simt datori sa emita mesaje europene, iar procentul de electorat interesat de asa ceva este relativ mare. Va fi interesant modul in care marile partide vor impaca insatisfactia aproape generala a publicului fata de functionarea institutiilor comunitare cu dorinta de a parea capabile sa piloteze procesul integrarii, pe vreme rea.

Urmeaza Cehia, mai putin lovita de criza decit majoritatea confratilor central-europeni, dar afectata de instabilitate guvernamentala. Tematica europeana va fi speculata de adversarii liderului de centru-dreapta Mirek Topolanek. Acesta si guvernul sau (de acum rasturnat de la putere) au fost acuzati de lezare a imaginii tarii si a orgoliului national, din cauza leadership-ului extrem de ezitant pe care l-au oferit Uniunii Europene in semestrul care se apropie de sfirsit.

Vine apoi Bulgaria, unde fortele de extrema dreapta, nationaliste si ostile integrarii, ar trebui sa profite de gura de oxigen oferita de sanctiunile la care a fost supusa Sofia dupa integrare. Multi bulgari nu sint chiar atit de convinsi ca tara lor detine lanterna rosie in cadrul UE in privinta incapacitatii guvernamentale si a coruptiei – si ne inchipuim cu cine se compara. Nu e deloc clar daca aplicarea unei conditionalitati post-aderare va duce la performante mai bune in plan administrativ, in Bulgaria sau altundeva. Ea a dus, insa, la o intarire a imaginii pe care multi bulgari o impartasesc deja, aceea ca sint tratati drept europeni de rang secund – o senzatie pe care si romanii o cunosc foarte bine.

Nu poate lipsi din acest clasament Marea Britanie, unde alegerile ar trebui sa consfinteasca prabusirea electorala a laburistilor. Asteptata victorie a conservatorilor lui David Cameron nu va duce insa la cresterea rindurilor popularilor europeni, pentru ca – spre enervarea multor omologi de centru-dreapta de pe continent – Cameron a decis deja desprinderea de acest grup, considerat prea eurofil. Daca obtine un scor foarte mare si, in plus, convinge si partide din alte tari sa i se alature, partidul conservator britanic ar putea subtia serios sansele popularilor de a ramine cel mai mare pol din Parlamentul European.

Importante sau nu, alegerile europarlamentare exista. Si nu pot fi aminate, decalate sau "anticipate". Daca in 2004 atmosfera era optimista si plina de o inselatoare "stare de bine", iata ca a venit timpul sa testam si un scrutin european pe timp de furtuna.