Altfel, despre economie

Intr-un fel, poate ca inflexiunea care s-a produs odata cu Renasterea a fost necesara, chiar inevitabila. Sute de ani, corpul uman a fost nu doar ignorat, ci chiar reprimat, in privilegiul naturii noastre spirituale. Pe fondul redescoperirii spiritualitatii grecesti, Da Vinci, Michelangelo si celalti corifei ai Renasterii au restaurat valoarea trupului uman si, intr-un fel, i-au redat demnitatea. Caci Iisus vindeca in egala masura si sufletele si trupurile, toate bolile fizice pe care le intilnea; mai mult, a inviat oameni, i-a readus in trup. Prin urmare, grija fata de trup si cea fata de suflet trebuie sa se gaseasca intr-un permanent si armonios echilibru, caci in trupurile acestea vom invia si noi, potrivit traditiei religiilor abrahamice.

Foarte repede, insa, s-a cazut in extrema cealalta, cu excesele si lipsa ei de masura, o extrema caracterizata prin umanism, rationalism, secularism si cultul placerilor carnale, intr-un cuvint – fericirea pe pamint. In epoca moderna, nu omul a fost cel uitat, ci Dumnezeu. Societatile s-au desacralizat, mintuirea a fost inlocuita cu progresul, iar sufletul s-a cuibarit intr-un ungher, oprimat de o intreaga tehnologie a placerilor simturilor. Am devenit niste trupuri ratacite in care se vede tot mai putina lumina. E necesara deci o noua Renastere, de data aceasta a spiritului, pentru restaurarea echilibrului intru care pledam anterior si reincintarea lumii, o noua spiritualitate.

In tot cazul, lucrurile nu mai pot continua asa, e nevoie de "un Cer nou si un Pamint nou". In acest spirit, am scris o carte prin care am lansat un concept nou, un cuvint compus, Teoeconomia (Junimea, Iasi, 2011), care sper ca vorbeste prin el insusi si sugereaza o abordare interdisciplinara intre teologie si economie, sau chiar transdisciplinara, pentru ca se ocupa si de ceea ce se intimpla dincolo de cele doua discipline imbratisate. Pentru ca exista intotdeauna un "dincolo de"…

In cadrul Teoeconomiei, nu teologia trebuie sa se supuna economiei, ci invers, economia, pastrindu-si propria armatura conceptuala sau aparatul notional propriu, trebuie sa preia regulile si principiile de baza ale teologiei, transmisia facindu-se prin intermediul eticii sau moralei. Cu cit o comunitate are o etica mai puternica, cu atit ea va fi mai coerenta, mai durabila, iar economia sa mai eficienta si mai corespunzatoare adevaratelor nevoi umane. Spre pilda, cu mii de ani in urma, societatea incasa avea un cod de legi morale atit de puternic si liber asumat, incit nu avea nevoie de un organism de represiune care sa-l impuna. Avem inca de invatat normele unei bune organizari sociale, pe care se pare ca anticii le cunosteau mai bine.

Am analizat si avansurile globalizarii, criza datoriilor publice, razboiul valutar si economic general in care consider ca ne aflam. O atentie speciala am acordat, in context, Europei si problemelor sale economice si geopolitice, dar si relatiei speciale dintre America si China, desemnata cu termenul de Chinamerica, ca si Rusiei. De asemenea, am prezentat sistemul economic islamic, dar si situatia din Iran, Egipt, Afganistan si d sin alte tari arabe in conditiile actualelor revolte din lumea musulmana, plecind de la cauzele profunde exprimate in gindirea politica islamica, care pare a evolua de la supunere la revolta. Am incercat sa intuim si citeva dintre provocarile viitorului, principalele evolutii si tendinte din secolul al XXI-lea, intr-un mod cit mai stiintific, inclusiv efectele "momentului 2012", dar cu bataie pina spre jumatatea secolului al XXI-lea.

Lucrarea cuprinde si o critica severa a iluminismului, a "fascismului liberal" (Ionah Goldberg), de pe pozitii conservatoare, crestine si comunitariste, prezentind "efectul de bumerang" (Ali Laidi) pe care globalizarea occidentala l-a produs, caracterizat in principal prin terorism si ascensiunea Asiei, in special a tarilor BRIC si a altor puteri emergente (Turcia, Indonezia, Africa de Sud, Mexicul, Coreea de Sud, Chile si altele). Ne indreptam, asadar, dinspre o lume unipolara spre una postamericana, multipolara, cu cinci-sase blocuri continentale mari, nu doar trei (Statele Unite, Europa si China), cum crede tinarul si eminentul cercetator american de origine indiana Parag Khanna, regiuni intre care se va da hiperconcurenta viitorului: economica, valutara, politica, culturala, religioasa, militara, simbolica etc. 

A inceput declinul Occidentului. Chiar daca Oswald Spengler il prevazuse inca din 1918, acum a devenit palpabil, atit pe plan economic, cit si politic si suscita numeroase nelinisti. Intrate in criza la ele acasa, valorile omului alb se disemineaza pe celelalte continente, in lumea intreaga, din Tunisia in Chile si din Dubai la Seul. Cum spunea Alexandre Soljenitin intr-un discurs tinut la Harvard, in 1978, civilizatia occidentala moderna a intrat pe panta periculoasa a adorarii omului si a bunurilor materiale. Orice alta nevoie umana, eventual mai subtila, mai elevata, fu alungata din cetate. Astfel, viata a devenit lipsita de idealuri mai elevate, iar societatea, lipsita de sens si de liantul spiritual necesar, s-a fisurat, s-a desacralizat. Prin fisurile create a patruns in cetate raul, vazut si nevazut, distrugind mai intii religia, apoi etica, politica, iar acum si economia. Aerul a devenit fetid. Libertatea s-a transformat in libertinaj.

O astfel de civilizatie nu poate sa dureze, oricit de inzestrata ar fi tehnologic si militar, ea nu mai poate propaga decit non-valori congelate, o subcultura mediocra, lipsita de spirit, de transcendenta. Lipsita de verticala religioasa, ea poate propaga, de asemenea, foarte multa distrugere si poate constitui chiar un atentat la adresa omului, caruia i-ar putea gasi intr-o zi un substitut tehnologic, nemaivorbind de modificarile genetice care iau avint. Intrebarea este cine va veni dupa: robotii, China, rasa galbena?

Insa, poate ca, odata cu misterul anului 2012, se va produce un reviriment. Asta ar insemna valorificarea "ferestrei de haos" despre care vorbea Ervin Laszlo. Dar este nevoie de o constiinta modificata. Cine va reusi va trece pe un plan superior, cine nu… , caci se alege griul de neghina. De aceea este nevoie de o noua spiritualizare, de aceea si economia devenita dominanta are nevoie de legi morale si sprirituale, pentru a deveni o Teoeconomie, o teologie economica si a renunta astfel la actualele sale "religii" economice.