„Amprentele” Atenei Simionescu

Galeria "Dana" de pe strada Lapusneanu si-a rasfatat zilele trecute publicul fidel cu un nou vernisaj – cel al Atenei-Elena Simionescu. Intitulata Amprente, expozitia grupeaza citeva lucrari de gravura experimentala circumscrise motivului vegetal. In plan speculativ, proiectul invita la o discutie despre felul in care natura se poate pozitiona in cimpul nostru vizual. Ne este aceasta indiferenta?  Sau, dimpotriva, ne "vorbeste" intr-un limbaj care ii este propriu? Au plantele, bunaoara, capacitatea de a "semnifica"? Pot ele modela sau influenta felul nostru de a fi?

Absolventa a Institutului de Arte "Ion Andreescu", de la Cluj, Atena Simionescu a fost indrumata in perioada studiilor ardelene de profesorii Fest Ladislaw si Ioan-Horvath Bugnariu, ambii recunoscuti pentru merite importante in domeniul graficii. In momentul de fata, este decan al facultatii similare de la Iasi, exersindu-si competentele in ariile expresive ale desenului, graficii si gravurii. Reflexele sale artistice sint dublate, asadar, de preocuparile – nu totdeauna spectaculoase – ale omului de scoala, asociind rutina atelierului cu devotiunea pedagogica de zi cu zi. Traseul doctoral derulat in anii anteriori i-a oferit prilejul unui substantial "desant" analitic, dat de lectura citorva dintre esteticienii consacrati ai timpului nostru: Nelson Goodman, Arthur Danto, Luis Y. Prieto, Gérard Genette, Roger Pouivet. Ideile acestora privind definirea "naturii" si specificului operei de arta ori identificarea de criterii clasificatorii adecvate practicilor artistice aflate in uz au avut un evident ecou in articularea optiunilor estetice proprii. De aici si o anume disponibilitate pentru convertirea provocarilor epistemice in formule plastice, vom vedea, ele-insele… provocatoare. 

Tehnica gravurii, cea utilizata de Atena Simionescu, isi are traditii anterioare clasicului tipar. Incepind din secolul al XV-lea, devine familiara pentru aproape toti marii artisti europeni. Ea consta in incizarea unei placi (lemn, metal, piatra, linoleum) care devine matrita pentru  numeroase copii si versiuni. Munca gravorului presupune un dublu angajament, sculptural si pictural. "Opera" este obtinuta prin imprimarea sau amprentarea modelului pe o suprafata plana. Laboratorul de lucru al gravorului este diferit de cel al alchimistului; primul "in-formeaza" hirtia dupa sablonul dat, in timp ce secundul amesteca si decanteaza substante in cautarea unei formule vag prevzibile. Procedeul in sine pune in discutie problema originalitatii operei, dar si meritele (abilitatile) autorului. Cum deosebim operele unicat de cele obtinute prin multiplicare? Dar prototipul de productia seriala? Cit valoreaza copia in raport cu modelul? 

Astfel de intrebari ne plaseaza in albia unor dispute cu aparenta scolastica. Pentru artist, modelul da ocazia proliferarii seriale intr-un registru ontologic derivat. El poate oscila intre transcendenta unei Idei pure si imanenta ideilor propriu-zise, aflate la indemina  oricui. Gravorul, de pilda, isi transpune conceptele abstracte intr-un dispozitiv material de multiplicare. Convertit la rigoarea  materiala a placii imprimante, prototipul se distribuie in numeroase forme asemanatoare. Poate de aceea gravorul pare un mic demiurg; "amprentele" sale poarta urma vizibila a intentiei auctoriale. Amprentele sint semne distinctive; individualizeaza autorul si ii  particularizeaza creatia.

In acest context, gravurile Atenei Simionescu pot fi citite ca vaste acumulari de semne. Unele par dispuse aleatoriu, fara criteriu; altele iau forma de scrisori ambiguizate, in care doar literele au rol indicial. Ele trimit spre un sens disimulat in tesatura vegetala a imaginii, indaratul liniilor de fuga pe care esti invitat sa le parcurgi cu privirea. "Ierbarele" Atenei Simionescu "arhiveaza" si plante, dar si amintiri. Memoria vegetala este fortificata de cea subiectiva, astfel incit fiecare poate fi ocazia unor replieri nostalgice. Siluetele florale sint schitate in culori contrastante sau complementare. Fata si reversul, pozitivul si negativul aceleiasi forme sint vizibile in egala masura. Pentru autoare, lumea este desfasurata in maniera arborescenta, rizomatica. Plantele, cu tulpinile, frunzele si florile lor, devin piese ale unui limbaj care poate fi descifrat. Daca ne angajam intr-un atare demers, natura isi pune "amprenta" asupra noastra, chiar fara sa ne dam seama.

Atena Simionescu face parte din categoria artistilor care pun fapta inaintea vorbei si modestia inaintea etalarilor ostentative. Expozitia de la  "Dana" se distinge prin subtila optiune tematica, dar si prin acuratetea realizarii artistice. Tehnica este bine atelata ideii, sustinind-o viguros si matur. "Amprentele" sale vegetale sint indicii ale unei sensibilitati echilibrate, una care incurajeaza experimentul si noutatea, fara insa a le atribui privilegii exclusive sau exagerate.