Caută 
4 MIN
Pentru prima oara in ultimii 12 ani, guvernatorul Isarescu anunta public faptul ca Romania nu mai are ca tinta, intr-un viitor previzibil, aderarea la zona euro. Asta inseamna ca, dupa indelungi eforturi, Banca Nationala nu mai poate mentine artificial un leu mult mai bun decat economia reala pe care o reprezinta. Asa ceva nu se poate decat pe termen scurt, cel mult mediu, dar nu si pe termen lung. BNR-ul a facut-o cu mult succes dupa semi-krahul din 1999, dar probabil ca din 2013 cursul va fi lasat sa se deprecieze, adica sa reflecte determinantele reale ale economiei, pentru a nu se mai cheltui miliarde de euro cu supraaprecierea sa, politica tip ancora antiinflationista pe cursul de schimb.
Daca aceasta politica va inceta, dl. Guvernator ne mai da o veste rea: va creste inflatia, valoarea interna a monedei, data de puterea sa de cumparare, fiind strans legata de cea externa. Astfel, dupa 13 ani de dezinflatie, vom avea din nou rate crescatoare, ceea ce am vazut ca ingrijoreaza deja pe reprezentantii FMI. Grabit ca de obicei, dl. Basescu a si propus un nou acord, ceea ce poate insemna un nou imprumut, desi rezerva BNR este inca consistenta, iar efortul de rambursare urias. Vechiul acord nu ne-a adus decat indatorare si scoaterea din tara de catre bancile comerciale, prin reducerea rezervelor minime obligatorii, a circa 7 miliarde de euro. Nu ne-a adus crestere economica si nici reducerea somajului. E adevarat ca un acord cu Fondul iti permite sa te imprumuti de pe piete, de la banci comerciale, la dobanzi cu un procent mai mic decat in lipsa unui acord; e ca o plasa de siguranta. Dar cat o sa ne mai tot imprumutam? Iar dobanzile sunt mari si asa, 6% nu este o dobanda mica, iar pentru agentii economici se mai adauga 2-3 puncte procentuale. Tinem neaparat sa ajungem Grecia din urma? Nu e destul de rau si asa?
M-am uitat peste programele economice ale principalilor competitori politici – nici unul nu e fezabil. Masuri ca cele propuse ar fi putut fi pertinente acum opt ani, acum e prea tarziu. Toata lumea se inghesuie sa reduca impozitele si taxele. Sa fim seriosi, sistemul nu o mai permite, sistemul e atat de viciat incat nici scontata scadere a evaziunii si contrabandei nu se va mai produce. Pentru ca evaziunea a devenit regula nu exceptia. Avem o economie de contrabanda, cam cum era Italia dupa razboi. Au ajuns clanurile mafiote sa se impuste in strada cu zeci de gloante, in plina zi. Cum sa nu ni se suspende fonduri europene, la cate nereguli sunt in domeniu? Cum sa nu fuga investitorii straini de circul nostru politicianist?
Guvernatorul Isarescu trebuie ascultat cu atentie. El stie ce spune, chiar daca profanii inca nu vad pericolul. Se pare ca se prevede, cum am mai scris, o noua recesiune in 2013, care va afecta mai ales Europa, obligata la masuri radicale, implicit, sau mai ales, moneda euro. Criza va zgudui toate pietele, afectand puternic economia reala si in Statele Unite si in Asia. Principala problema va fi somajul, mai cu seama in randul tinerilor, de unde revolte ce pot escalada in adevarate conflicte regionale. Iesirea nu o vad decat dupa 2017, cum am anuntat public inca din 2008 si cei din jur radeau. Acum si cancelarul Merkel vorbeste despre cinci ani necesari pentru a depasi criza, ceea ce e cam acelasi lucru.
Dar Europa va iesi transformata rau. Intai se va incerca mai multa Europa, adica mai multa integrare: fiscala, bancara, politica etc. Dar rezultatul va fi mai putina Europa, adica o intoarcere partiala la valorile nationale. Si asta pentru ca Uniunea Europeana contine prea multe inegalitati, pe care nu le va putea surmonta. In comparatie cu celelalte mari centre de putere, U.E. are o competitivitate mai slaba, economic vorbind, o demografie ingrijoratoare, foarte multi imigranti saraci, nu are armata, are in schimb numeroase clivaje interne, intre nord si sud, intre est si vest, nu are resurse, capitalurile au cam parasit-o, ca si industriile si, mai ales Europa nu mai are un liant spiritual – religios, macar simbolic, fara de care nici o civilizatie nu a rezistat in istorie. In plus, vorbeste pe mai multe voci, perfidul Albion se indeparteaza, Franta degenereaza, iar Germania singura nu va rezista. Mai sunt problemele cu Rusia, cu Turcia, cu Africa s.a.m.d.
Uniunea Europeana are in fata trei scenarii posibile: fie ani grei de austeritate teutonica, fie ani grei de inflatie ridicata dupa „modelul" italian pre-euro, fie ani grei de stagnare, dupa „modelul" japonez. Iar in toti acesti ani, indiferent de scenariu, are de facut reforme structurale in mai toate domeniile. Cel mai greu se vor schimba mentalitatile. Obisnuita zeci de ani cu un model social ultrageneros, de pilda, va trebui sa reduca cheltuielile de asistenta sociala, inclusiv pensiile si diferitele ajutoare sociale, la jumatate. Viitorul e in mainile celor tineri, foarte afectati astazi, dar generatia lor trebuie sa produca un mare economist si vreo trei mari politicieni care sa schimbe sistemul. Daca nu, il va schimba – volens nolens – piata, dar intr-un mod mult mai brutal, mai anarhic si, desigur, in alt sens.
Omenirea a asistat, de-a lungul miilor de ani, la mai multe derive ale continentelor. Cea mai stabila in ultima era pare sa fi fost Eurasia, cu multe schimburi intre cele doua continente. Cred ca e randul sau sa cunoasca o perioada de convulsii accentuata si de schimbare de rolurilor intre parte vestica si cea estica, in beneficiul celei din urma. Oricum, faptul ca in alegerile prezidentiale americane nu s-a auzit deloc, din partea niciunuia dintre cei doi principali candidati, democrat si republican, cuvantul Europa spune multe…
