Anul stagnarii

In fiecare an, cei interesati de mersul democratiei in statele postcomuniste au ocazia sa consulte studiul comparativ intitulat Natiuni in tranzitie, elaborat de Freedom House. Ne-am obisnuit ca, in aceasta rubrica, sa punctam concluziile acestei cercetari, ca de altfel si rezultatele anuale ale studiului global Libertatea in lume.

Acum citeva luni, remarcam faptul ca Libertatea in lume 2009, analiza care acopera evenimentele din 2008, continua sa plaseze Romania in categoria tarilor "libere" (democratice), dar undeva in partea ei de mijloc – alaturi de Bulgaria, ocupam ultimul loc in rindul celor 27 state-membre ale UE. In timp ce noi stagnam in domeniul drepturilor politice si libertatilor civile, Bulgaria inregistra un regres care o facea sa-si piarda avantajul asupra Romaniei. Acest tablou este detaliat mult mai bine in studiul Natiuni in tranzitie 2009 (aceeasi observatie cu privire la intervalul de timp acoperit).

Analiza este mult mai detaliata, utilizind indicatori relevanti pentru sistemele postcomuniste in tranzitie (guvernare democratica la nivel national; proces electoral; societate civila; media independente; guvernare democratica la nivel national; cadrul de organizare si independenta justitiei; coruptia). Scorurile variaza de la 1 (cel mai bun) la 7 (cel mai rau), astfel ca media finala poate fi citita drept un indicator al gradului de consolidare a democratiei. Ma numar printre cei care apreciaza ca studiul vizeaza mai degraba calitatea democratiei, decit consolidarea ei, si ca aceste chestiuni sint diferite – dar nu este aici locul pentru consideratii teoretice.

Asadar, asa cum ne-am obisnuit, Romania se afla pe ultimul loc in rindul statelor postcomuniste membre UE, dar nu regreseaza in 2008: scorul este identic cu cel de anul trecut: 3,36. Regreseaza, asa cum ne asteptam, Bulgaria: 3,04, de la 2,86 anul trecut. Faptul ca cele doua tari nu ating anul acesta cota de 3,00 face ca ele sa fie etichetate de autorii cercetarii ca democratii "neconsolidate". Indicatorii numerici ne mai permit un exercitiu: acela de a masura distanta intre Romania si tarile plasate imediat peste, respectiv imediat sub ea, ca performanta democratica. Ne desparte, asadar, cifra 0,32 de Bulgaria, dar avem un avantaj de 0,35 fata de Croatia (care si ea regreseaza la 3,71). Daca ne uitam la scorurile statelor clasate mai sus, respectiv mai jos cu inca un loc, observam ca ultima din clasamentul democratiilor consolidate, Slovacia, are 2,46, in timp ce Serbia si Muntenegru sint la egalitate, cu 3,79.

Asadar, distanta dintre central-europeni si baltici, pe de o parte, si balcanici, pe de alta parte, este clara. Central-europenii si balticii formeaza grupul democratiilor consolidate, balcanicii pe acela al democratiilor semiconsolidate. Adica exact ceea ce prognozeaza (prognozau) marea majoritate a teoriilor democratizarii. Cinicii ar putea spune ca, dat fiind tipul de cercetare (calitativa) specifica studiului, prejudecatile i-au influentat pe autori, insa o lectura integrala ar inlatura aceste suspiciuni.

Studiul urmareste, insa, o alta divizare: cea intre noii membri ai UE si statele "balcanice" in sens politic (adica fara Romania si Bulgaria). Dincolo de calculele matematice si de corelatiile politologice subtile, studiul Natiuni in tranzitie 2009 pare a ne spune ca localizarea geografica si culturala e importanta. Sintem in UE, dar din punct de vedere al performantelor democratiei raminem balcanici – iar regresul bulgarilor pare sa intareasca aceasta idee. Iar daca ne uitam la diferentele minore intre Croatia si Serbia (si ne amintim cit de diferit a fost tratamentul aplicat de UE celor doua tari), avem tot dreptul sa spunem ca aportul negocierilor de aderare nu este foarte important. Iar faptul ca mai multe state care au aderat in valul din 2004 inregistreaza la rindul lor regrese, desi ramin in categoria democratiilor consolidate, intareste ideea ca apartenenta la UE nu este, in sine, o garantie. Ea nu exclude posibilitatea ca pe timp de criza economica sa se recurga la populism, ca guvernele sa asalteze mass media si societatea civila sau, pur si simplu, ca o majoritate parlamentara (si populara) sa gireze guvernari ineficiente si corupte.

Totusi, nu este cazul sa fim excesiv de pesimisti. Democratia romaneasca tinde sa se consolideze, asa cum o stim – cu defectele ei. Nu ne putem astepta la minuni, dar nici la mari dezamagiri. Vom reveni in saptaminile urmatoare cu detalii asupra evaluarii procesului de democratizare in tara noastra, pentru ca aceasta aparenta stagnare sugerata de Natiuni in tranzitie 2009 ascunde, totusi, citeva lucruri interesante, uneori chiar bizare.