Arta fara frontiere

Scris in 1983 si diseminat in spatiul virtual, Manifestul pentru o estetica a comunicarii, avindu-l intre autori pe inventivul Fred Forest, contine opinii, observatii, critici si propuneri vizind reconsiderarea problematicii artei din perspectiva noilor tehnologii. Cele 13 sectiuni ale Manifestului propun asumarea artei nu in termeni de obiecte izolate, ci in grila euristica a conceptelor de relatie si integrare. Altfel spus, operele, datele, sistemele artistice trebuie analizate ca ansambluri integrate in retele interactive. „Opera de arta" nu se mai confunda cu  suportul ei material, nici cu reprezentarea lucrurilor exterioare. Banalizarea practicilor vizuale ar reclama o repliere a artistilor catre noi solutii, adecvate realitatilor curente. Societatii de productie, cred teoreticienii Manifestului, ii succede o alta, a comunicarii.

„Artistul comunicator" este un producator de simboluri; el recurge la cu totul alte mijloace decit artistul traditional. Mesajele sale sint destinate nu muzeelor inchise, ci teritoriilor nelimitate ale mass-media si Internetului. „Spatiul" sau privilegiat este cel al informatiei – presa scrisa, radio, televiziune, mail, telefon, fax.

Estetica societatii comunicarii priveste arta nu ca loisir (divertisment) sau ca demers contemplativ degajat de orice forma de interes, ci in felul unei activitati profund reactive la tendintele represiv-ideologice ale oricarei puteri. Artistul trebuie sa devina un „operator" sau un „actor social"; arta sa inseamna atitudine, maniera de a se pozitiona in raport cu lumea si cu centrele ei de putere. Noua estetica pretinde a se situa dincolo de sistemul comercial si institutional al artei. Fred Forest, de altfel, este fondatorul primului muzeu virtual (webnetmuseum.org), accesibil oricind si oricui.

Electricitatea, electronica si informatica sint noile instrumente de creatie. Ele ne-au schimbat mediul  fizic inconjurator, dar au modificat radical si reprezentarile noastre mentale, sensibilitatea in ansamblu. Artistul comunicarii recurge la o estetica revizuita, interesata de felul in care sint articulate sistemele de semne, simboluri si actiuni. El se apleaca mai putin asupra trecutului, devenind un om al prezentului, „martor angajat in aventura timpului sau". Notiunea de relatie joaca un rol decisiv in practica sa; la fel cele de viteza, ritm, flux, informatie.

Autorii Manifestului constata ca unele din produsele artistice de azi, abil promovate de muzee ori comercializate prin galerii, convertesc sensibilitatea artistului in marfa. Pentru a intra in circuit, operele obisnuite trebuie sa poata fi vazute, atinse, agatate pe pereti, expuse pe socluri, laudate, licitate, vindute si cumparate. Exista insa o antinomie intre exigentele economice si expresia unei sensibilitati care nu se vrea concretizata in obiecte. Suportul expresiei determina in realitate continutul acesteia. Mediul clasic „pictura-tablou" este impropriu pentru a mai traduce sensibilitatea specific contemporana.

Fred Forest propune forme de participare artistica utilizind structurile multimedia si informatice; artistul este „conceptor" al dispozitivului si, eventual, „actor-animator" al retelei constituite. Notiunile cibernetice de feed-back si de retroactivitate pot fi asumate legitim in astfel de proiecte. Artistul comunicarii devine un „arhitect al informatiei". Propunind „opere de arta" in felul unor „sisteme de comunicare", acesta doreste sa modifice si sa rafineze deprinderile noastre perceptive. Renuntind la fabricarea de obiecte si la expunerea lor imediata, arta se „dematerializeaza" treptat; ea devine emisie, receptie, deturnare de mesaje si de informatie. Important este sa fii „bransat", „conectat" la retea, pentru a fi oricind in comunitate si comunicare cu ceilalti.

Pariul artei contemporane, crede Forest, se situeaza dincolo de statutul imaginii si al formei. Spatiul si Timpul, ca entitati „imateriale", vor constitui „materia prima" a artistului. Ordinatorul este pe cale sa realizeze sinteza dintre gindirea tehnica si cea simbolica. El ne restructureaza in chip radical relatia cu spatiul si timpul. Problema artei nu mai este una de obiect, forma sau culoare, ci de energie. Scopul artistilor comunicarii nu este acela de a produce semnificatii de prim nivel, ci de a ne face constienti asupra felului in care actioneaza stimulii comunicativi de orice fel asupra mintii si sensibilitatii noastre.

Dupa cucerirea Vestului in secolul al XIX-lea, dupa cucerirea spatiului in anii ‘60-70 ai veacului trecut, teritoriul on-line este cea mai recenta provocare. Conectati in retea, milioane de oameni – anonimi sau nu – devin pionierii unei noi aventuri, cea de constituire a cyberspatiului – spatiu al semnelor, cunoasterii si comunicarii, care acopera planeta cu o altfel de „piele", virtuala, fara frontiere.