Arta in vacanta

m avut ocazia sa vizitez, zilele acestea, o parte din capitalele Europei Centrale, in trecere, dar indeajuns cit sa imi doresc sa parcurg citeva spatii de arta. August, insa, e mai curind intervalul turistic al detasarii fata de interesul cultural sofisticat si al cautarii distractiei spontane. Priveam razant afisele care anuntau concerte, expozitii, spectacole de teatru. Evenimentele pareau sa devina din ce in ce mai abstracte si mai indepartate.
Primul instinct conditionat pe care il ai in Viena este sa mergi in "cartierul muzeelor" (Museums Quartier). Constati ca, dupa ani de zile, sectiunea "quartier 21", dedicata sprijinirii unor initiative culturale autonome care promoveaza cultura digitala, moda si design-ul, pare a fi incremenit la inceputul acestui secol, prezentind ani la rind aceleasi proiecte. "Electric Avenue" e inca un coridor cu vitrine iluminate de o parte si de alta, dind impresia unei invitatii la "window shopping", iar in "transeuropa" activeaza inca acelasi radio alternativ si poate fi consultata aceeasi arhiva de muzica. Spatiile comerciale s-au extins cu boutique-uri colorate si cafenele. La etaj, doar, daca ai vreo sansa, poti intilni si schimba citeva vorbe cu artisti care urmeaza un program de rezidente.
Curtea "cartierului de muzee" e un imens lounge cu un mobilier relaxant si muzica care se aude de la terasele deschise de cele trei muzee principale: Kunsthalle Wien, Museum Moderner Kunst (MUMOK) si Leopold. Cladirile muzeelor par a fi piese arhitecturale de decor, iar in caz ca ai un oarecare impuls sa vezi expozitiile temporare inserate printre colectiile permanente reamenajate, imensitatea interioara a spatiilor iti creeaza un disconfort acut. MUMOK pare a transmite mesajul cel mai pertinent: abordarea si prezentarea modernista a artei revin in forta printr-o strategie ideologica de succes. Dupa multiplele incercari de discreditare a artei contemporane prin prezentarea ei ca disolutie populara a calculului formal inalt, cind in fapt reusise sa fie singura alternativa critica la o societate din ce in ce mai alienata de consumul liniar inculcat artificial de politicile profitului globalizat, manipulatorii acceptarii viziunii moderniste greenbergiene asupra artei incearca sa reconstituie o lume a contemplarii formale si dezinteresate a reflectarii realitatii.   
Acest curent neo-modernist incepe sa se resimta din ce in ce mai puternic in spatiile artistice venind dinspre Statele Unite ale Americii si Marea Britanie. Nu am putut realiza puterea influentei acestui curent in spatiul central european din perspectiva unui turist, insa o documentare succinta a programelor institutiilor artistice din aceasta regiune ar putea confirma aceasta observatie.
Luna august in Praga e inca luna Bienalei, care se va incheia la sfirsitul lunii septembrie. Modernismul ocupa mai mult de jumatate din continutul lucrarilor prezentate. Galeria Rudolfinum pregateste si ea o expozitie, a pictorului Jiøí Sopko, cu puternice accente moderniste.
Vizita la Budapesta a fost o catastrofa. Fiind in trecere, cu un interval de 5 ore intre trenuri si cu un plan de a vizita Muzeul Mûcsarnok, aflat la un sfert de ora de gara, a trebuit sa petrec doua ore sa fac o rezervare la biroul de bilete internationale si o ora pina sa gasesc ceva decent de mincare si sa supravietuiesc lenei cu care se miscau vinzatorii. Iesind in strada dintr-o gara spectaculoasa arhitectural, insa incredibil de murdara si larvara, mi s-a taiat brusc elanul de a merge catre Dózsa György cind am realizat ca eram prea aproape de "ora inchiderii". Experienta uneia dintre garile centrale ale fostului imperiu s-a incheiat spectaculos cind a trebuit sa scotocesc personal printre bagaje, la biroul "bagaje", deoarece cei de acolo nu mai tineau minte unde pusesera rucsacul meu, cu 4 ore in urma.         
Aceasta e o retrospectiva devianta a contactului cu arta intr-o scurta vacanta burgheza care va trebui suplimentata cu o vizita bine organizata printre jaloanele moderniste.