Ascultare

Alegerea de patriarh a (intre)deschis cutia Pandorei. S-au spus lucruri greu de digerat despre slujitorii bisericii in genere si despre unii inalti prelati, in particular. A fost – pastrind proportiile – ca la revolutie, in prim plan aflindu-se chiar unul dintre cei ce au iesit atunci printre primii pe baricade – Mircea Dinescu. Devoalarile (parcimonioase, totusi) din culisele CNSAS au inflamat spiritele canonice. Ideea care a plutit ca un vultur plesuv peste capetele (infierbintate) a fost una scoasa, parca, din codul eticii si echitatii (cei mai in virsta stiu care): oamenii bisericii nu pot fi judecati decit sub patrafirul acesteia. Mai sa fie! E ca si cum biserica n-ar fi paminteana, iar slujitorii ei ar fi extraterestri. E adevarat ca ei sint reprezentantii Domnului pe pamint, dar a-i reclama – cind e cazul – doar Celui de Sus  inseamna a verifica pe cont propriu spusa populara si seculara: pin-la Dumnezeu, te maninca sfintii!

*

Am pe retina imaginea acelui enorias din judetul Bacau care era scos din casa, in strada, cu familia, – iar buldozerul isi incepuse "opera de darimare" – intrucit locul intrase in patrimoniul bisericii (mostenire de pe la o mie sapte sute si ceva!) si trebuia urgent recuperat! Pe chipul preotului care dirija actiunea n-am citit nici un fel de mila, ci doar satisfactia plina de suficienta ca, iata, sfintul sau lacas si-a mai adaugat un domeniu. Pina la urma, chestiunea s-a rezolvat prin interventia episcopului, dar sint sigur ca totul a fost de ochii lumii, fiindca venise televiziunea si fiindca ne aflam in preajma alegerii de patriarh. In alte zeci, sute de cazuri similare biserica are cistig de cauza

*

Unul din punctele forte in obtinerea succesiunii la tronul patriarhal a fost faptul ca Mitropolia Moldovei si Bucovinei a devenit cea mai bogata din tara. Este un sublim paradox: cea mai saraca provincie a Romaniei are cea mai bogata Mitropolie! Numarul de biserici si manastiri construite in ultimii 17 ani este demn de Cartea Recordurilor. E o inflatie nu doar de lacasuri de cult, dar si de preoti, acestia calcindu-se pe bataturi spre a obtine o parohie "mai pi centru", deci mai manoasa. Poate sinteti inclinati a crede ca aceste lacasuri au fost inaltate cu banii Mitropoliei. Oarecum. Altminteri, toate sint zidite prin stradania extraordinara a preotilor, cu ajutorul, din greu cotizant, al enoriasilor si al unor sponsori  cu oarece dare de mina.

*

Intr-un recent editorial din "Ziarul de Iasi", dl. Mihai Chiper vorbea despre starea de „sclavagism" in care se afla slujitorii bisericii din Moldova. Feudalism, as spune: ei aduna si-aduna si tot aduna, spre a potoli "pohta ce-am pohtit" a Mitropoliei. Poate de aceea unii dintre ei isi pierd pina si bruma de mila pe care ar trebui s-o aiba fata de aproapele ajuns la ananghie. E adevarat, la zile festive – Sfinta  Paraschiva, de exemplu – se fac pomeni ceva mai generoase. Dar e o chestiune de imagine: "da bine" pe micul ecran sa vezi mii de credinciosi infulecind sarmalute moldovenesti si multumind celor care i-au milostivit. In rest, Dumnezeu cu mila! 

Spre deosebire de alte culte, cel ortodox se mentine intr-o orgolioasa distanta – mai ales in marile orase – fata de enoriasi. Ierarhii bisericii vin rareori in intimpinarea credinciosilor, in mediile unde acestia vietuiesc, comunicarea desfasurindu-se doar in spatiul sacru si inhibant al  altarului, unde, de fapt, doar preotul vorbeste. Cei doi "actanti" – preotul si enoriasii – nu-si cunosc si nu-si spun unii altora pasurile. (Spovedaniile nu pot fi luate-n calcul, fiind  comunicari cu Dumnezeirea, nu cu preotul). Poate si de aceea despre preoti se colporteaza tot felul de povesti, unele spumoase, altele spaimoase. Cit priveste conduita preotului, caracterul si moralitatea lui, intelepciunea populara a tras, dupa secole de coexistenta, o invatatura (de minte) semnificativa: "sa zici ca popa, dar sa nu faci ca popa!".

Ceea ce nu-nseamna ca nu exista preoti admirabili, adevarate modele demne de urmat. Dar, ca-n toate cele, si-aici padurea are uscaturile sale, unele de-a dreptul stranii sau aberante. Pe la manastiri si schituri intilnesti deseori calugari salbaticiti, unii dintre ei la limita normalului psihic. Daca sint lasati sa practice – si sint -, racoleaza adolescente (sa ne amintim de staretul care a "transhumat", acum vreo zece ani, impreuna cu un cird de eleve ("oite") de la Liceul Pedagogic din Iasi) sau scot nu dracusorii, ci chiar viata din om, precum celebrul "exorcist" de la Tanacu. Bietul Creanga a fost raspopit (scos si din invatamint!) doar pentru ca isi taiase pletele (greu de igienizat), frecventa teatrul si, uneori, tragea cu pusca-n zburatoare. Dar nu dovedise "ascultare"! (Sa mai amintim ca a fost recanonizat de mitropolitul Daniel, spre cinstea lui! Nu stiu daca si ministrul Invatamintului l-a repus in drepturi si i-a recunoscut vechimea.)

*

Reactiile pe site la editorialul d-lui Chiper sint semnificative pentru starea de spirit a  credinciosilor, fie ei  mireni sau clerici. Cele mai multe vin din interiorul bisericii si justifica practicile acesteia. "Conducerea bisericii este dictatoriala in termeni lumesti iar in termeni bisericesti se cheama ascultare", distinge cineva. "Biserica este ierarhie – continua acelasi – iar acolo unde este ierarhie nu este democratie!". Cit despre faptul ca Mitropolia Moldovei a devenit, prin osirdia lui Daniel, cea mai bogata din tara, acelasi "ascultator" anonim il justifica prin comparatie cu alte culte, ce au devenit opulente tocmai prin modul cum au stiut sa scoata bani si din piatra seaca: "Daniel s-a adaptat si daca merge in continuare asa, urmatorul Patriarh cu siguranta nu va mai avea nevoie sa faca planul la luminari". Ceea ce inseamna o impacare nu doar cu prezentul, ci si cu viitorul.

*

Preotii din Moldova n-au avut nici o emotie in ceea ce priveste inscaunarea mitropolitului Daniel ca patriarh. Stiau ei ce stiau! De altfel, si proaspatul patriarh, dupa slujba tinuta la Iasi de Ziua Crucii, le-a multumit tuturor – preoti si enoriasi, deopotriva – pentru izbinda, obtinuta, cumva, impreuna. E de sperat ca lucrarea  Preafericirii Sale va fi temeinica si indelunga. M-as bucura sa-l vad din cind in cind – asa cum s-a intimplat la Iasi, in primele luni ale pastoririi sale – la intilniri necanonice, in lumea culturala, pentru care ramine, inca, o necunoscuta. Sint sigur ca verbul sau intelept si expresiv ar incinta.

*

Cit priveste pe marele invins, mitropolitul (si scriitorul) Bartolomeu Anania, e de presupus ca a ramas cu regretul ca  a dat… ascultare unor voci dinlauntrul si dinafara Bisericii si, la virsta  intelepciunii sale, a intrat intr-o competitie fara sansa. Dar lui Anania i-a placut intotdeauna in "Rotonda plopilor aprinsi", i-a placut riscul, si nu putea sa se dezminta acum, la apus de soare…