Caută 
3 MIN
E de presupus ca astazi toata lumea e in greva. M-am intrebat, alaturi de altii, la ce foloseste o greva de atare dimensiuni. Si, altminteri, orice greva in genere. Am gasit doua raspunsuri: unul negativ si pesimist, celalalt pozitiv si optimist. Voi incepe, desigur, cu raspunsul pesimist.
El suna strident si plicticos, in acelasi timp, precum urmeaza: chiar daca e universala, chiar daca e vioaie si guraliva, chiar daca e profund dramatica, greva nu va folosi la nimic. Guvernul Boc nu are cum da indarat. Nu mai are nici bani, nici resurse, nici creditori si nu are, indeosebi, nici curajul de a incalca intelegerea cu FMI si de a calca scrisoarea de (rele) intentii in picioare. Mai mult: guvernul Boc si presedintele Basescu (sau invers, e cam acelasi lucru de la o vreme) vor sa demonstreze strainatatii ca puterea executiva din Romania e ferm decisa sa aplice, pentru prima data dupa comunisti, un program de austeritate. Deci: chiar daca ar ascunde faptul ca Statul e putred de bogat, chiar daca ar avea resurse (despre care nu stiu grevistii), guvernul nu va ceda in fata sindicatelor din motive de onoare. S-a inteles cu Fondul.
In treacat fie zis, e putin probabil ca Statul roman sa aiba mai mult de doi bani – si aceia calpi – in punguta proverbiala. E mult mai probabil ca guvernantii spun, pentru intiia data, adevarul gol-golut. Problema sfisietoare nu e insa adevarul declarat acum, ci momentul in care guvernantii s-au hotarit sa-l dezvaluie romanilor. Au aflat acest adevar amar exact in ziua de 9 mai 2010, cind presedintele Basescu a anuntat reducerile de salarii, ajutoare si pensii, sau acest adevar era, pentru clasa politica, secretul lui Polichinelle (adica adevarul pe care il stiu bine toti si pe care nimeni nu cuteaza sa-l rosteasca, tocmai fiindca il stie fiecare)?
Nu e greu de ghicit raspunsul: acest adevar se stia exact din toamna lui 2008. Nu doar ca analistii economici il clamau cu surle si trimbite, nu doar ca ziaristii il consemnau in articole disperate, dar insasi Uniunea Europeana il recunostea la un summit, de la care nu au lipsit Basescu si fostul prim-ministru liberal Tariceanu. Atunci, de ce s-a ascuns acest adevar? Simplu: mai intii, din obisnuinta (politicianul roman e un mincinos prin insasi natura lui), in al doilea rind fiindca era un adevar neconvenabil si, in al treilea rind, fiindca urmau alegerile parlamentare si cele prezidentiale. Adevarul a fost ascuns cu o premeditare criminala. Una ar fi fost ca aceste masuri de austeritate sa fi fost luate in 2008, cu totul altceva e acum. Lumea s-a inglodat, intre timp, in criza. Penultima victima e Spania. Ultima, Portugalia.
Asadar, primul raspuns e trist: guvernul Boc nu va ceda – nici nu are ce – si nici nu va fi doborit de opozitie prin viitoarele motiuni de cenzura. Greva va fi complet inutila si va consuma rapid entuziasmul revendicativ al bugetarilor romani de ambe sexe.
Al doilea raspuns e ceva mai optimist. In urma grevei si manifestatiilor violente din Grecia, guvernul elen a fost scutit de unele datorii urgente si, mai mult, a primit ajutoare de la comunitatea internationala. Guvernul german si insasi Angela Merkel (care nu s-a ilustrat niciodata prin generozitate, nici macar la decolteu) au acceptat sa contribuie la efortul guvernului grec de a depasi o situatie aproape imposibila. Uniunea Europeana nu doreste instabilitate in nici una din tarile componente. O greva care ar genera violente e ultimul lucru pe care si l-ar visa europenii. In varianta aceasta, e posibil (dar nu si probabil) ca statele europene bogate sa binevoiasca a ajuta Romania.
Din pacate, desi optimist, acest scenariu nu e de dorit. Ajutorul nu ar face decit sa perpetueze o economie bolnava, un sector bugetar supradimensionat si, mai cu seama, o clasa politica corupta, din care individul cel mai cinstit (daca exista asa ceva la noi) e ardeleanul Emil Boc. In loc de imprumuturi lichide, care nu fac decit sa adinceasca criza, ar fi extraordinar daca Germania ne-ar exporta un guvern de oameni priceputi. Altfel spus: unica solutie viabila e o temporara renuntare a romanilor la suveranitate. Dar acest lucru e de domeniul fantasticului si am presimtirea ca nu se va intimpla prea curind.
