Autocritica

Ce ti se pare "in regula" in literatura romana actuala?

Ma bucur sa contat ca, in ciuda scepticismului multora, a aparut o serie de poeti foarte buni, de la Sociu, Ianus, Acosmei, Vancu, la Coman, Manasia, Komartin, Leac. I-am citit si pe majoritatea ii cunosc destul de bine, am toate motivele sa ma arat optimist. In regula mi se pare si programul pe care si l-au impus edituri precum Polirom, Cartea Romaneasca, Vinea s.a. de a publica scriitori tineri. E o sansa si, de vreo 5 ani, scena literara s-a reconfigurat si a devenit, oricum, mult mai vizibila. Exista si citiva critici literari, de la Paul Cernat la Daniel Cristea-Enache, de la Andrei Terian la Antonio Patras si Doris Mironescu, care dovedesc seriozitate, chemare si de cele mai multe ori onestitate. In plus, paginile revistelor sint deschise, editurile se afla si ele in cautare de talente, nu-i mai ramine scriitorului decit sa-si faca treaba. Imi mai place ecumenismul unora: cind ii vad pe unii tineri scriitori alaturi de Ion Muresan sau de Ioan Es. Pop, imi dau seama ca pretinsa teorie a disputelor intergenerationiste e o placa zgiriata. Imi mai place si ca, in ciuda faptului ca toata lumea se plinge ca literatura e in criza, tirgurile de carte sint superaglomerate.

Ce ti se pare in neregula?

Lipsa de onestitate. Deschiderea catre compromis. Plecarea spinarii. Lauda desantata a unor lucrari dezamagitoare (vezi cazul Istoriei critice a lui Manolescu). Inversunarea. Exilarea lui Paul Goma. Minimalizarea lui Marin Mincu. Hartuirea lui Liviu Ioan Stoiciu. Sistemul care nu accepta independentii. Tacerea scriitorului roman, atunci cind ar fi cazul sa racneasca. Prea facila deschidere a Uniunii Scriitorilor catre toti neavenitii doritori de pensii. Gaurile negre din sistem, care inghit milioane bune: chermeze literare, reuniuni acoperite pe hirtie, dar fara nici un ecou. Premiile aranjate, cu zecile. Rica, uneori chiar ura dintre scriitori. Puterea de decizie pe care o au unii mediocri. Prostia, pentru ca e multa prostie in viata noastra literara. Nu-mi place nici compromisul criticii de a face jocul unor edituri, sustinind carti onorabile, dar nu remarcabile.

Ai vrea sa traiesti din scris?

Nu, nu as vrea sa traiesc din scris, pentru ca imi place foarte mult meseria mea de profesor si nu as renunta la ea. Nu as putea nici sa nu scriu, dar m-ar agasa un ritm care nu ar fi al meu, ci ar fi impus de comenzi, de obligatii etc. Ar insemna sa trec pe pilot automat si nu mai vreau asa ceva. A fost o vreme cind am pacatuit astfel, dar intre timp prioritatile mi s-au reordonat. Am luat, vara trecuta, o pauza de la cronica literara si m-am simtit liber. Dar, mi-am dat seama, imi si lipsea ceva, asa ca m-am intors spasit la masa de lucru. Nu ca sa traiesc din ceea ce scriu, ci pentru a-mi satisface o nevoie.

Ai un model de performanta?

Greu, foarte greu… Am cam multe, de la G. Calinescu, la Al. Paleologu. Visez, totusi, sa scriu cindva o carte care sa poata sta linga Gogol-ul lui Lucian Raicu.

Un autoportret:

Asta-i o capcana: daca spun ca-s asa si asa, se interpreteaza sa sint narcisist, daca fac pe modestul, se va spune ca trisez etc. Nu stiu cum sint, tot ce stiu e ca incerc sa fiu un critic onest si ca nu ma apuc de scris daca nu vine de la sine. Nu mai fortez lucrurile. Critica este tot o forma de expresie a sinelui, asa ca nu are rost sa te straduiesti prea tare. Nu inghit literatura din prefabricate, ci doar pe aceea care imi transmite un puls autentic. Caut, altfel spus, oriunde, viata, nu imitatia ei facila. Tot ce stiu este ca mi-am promis, de la inceput, sa nu scriu niciodata impotriva convingerilor mele. Altfel, ca om sint un mascarici care gaseste un motiv de ris din orice. Nu prea am prejudecati, am doar principii pe care incerc sa nu le tradez. Am comis, fireste, destule greseli, dar incerc, si in viata, si in meserie, sa nu fac rau cu buna stiinta.

Incerc, pe scurt, sa fiu un profesor bun si un critic onest, fara sa fortez prea mult lucrurile. Atit!

Ce-mi doresc eu, ce-mi propun eu, ca scriitor:

Nu cred ca sint scriitor. Altfel, imi doresc/ propun ca textele mele sa ma exprime pe mine asa cum sint, cu atuurile si cu stingaciile pe care mi le stiu. Dincolo de asta, zace in mine la dospit o materie umana in care ma tem sa sap deocamdata, preferind sa o mai las sa se decanteze. Nu detaliez, dar presimt ca o sa ma surprind si pe mine cindva.

Ce-ti doresc eu tie, cititorule? Ce nu ti-as dori?

E simplu: iti doresc sa te bucuri de cit mai multe carti bune. Si sa devii un om modelat de aceste carti. Adica unul responsabil, cu umor, cu bun simt si, din cind in cind, sarit de pe fix. Nu ti-as dori sa devii unul dintre grobienii de care ne lovim zi de zi. Sa-ti pierzi, altfel spus, bunul simt pe care cartile ni-l cultiva.