Caută 
5 MIN
Ciuca, Mania si salutul
Umblind prin aprilie 2007 cu diverse probleme de rezolvat (platit curentul, impozitul etc.) prin Saliste ("capitala spirituala a Marginimii"), trei lucruri au fost pe care mi le-am notat, ajuns acasa, pe marginea unei pagini din Gazeta sporturilor (pe atunci se mai gaseau ziare, in decembrie n-am mai gasit!).
La casieria primariei, o femeie imbracata in doliu, conversind cu functionara de dupa ghiseu, a zis la un moment dat: "Nu stii cind iti vine ciuca!".
La magazinul care, cum ziceam, pe atunci mai primea si ziare, o femeie a cerut "Mania": "Nu, nu vreau decit Mania cu programul. Ce sa mai iau si ziar? Apai, atunci chiar ca fac politica!".
Venind de la Electrica, o femeie (de, tot o femeie) simpla, trecind pe linga mine, imi zice "Buna ziua!". Chit ca-i mai degraba o comuna foarte mare decit un oras (foarte mic, din 2003), la Saliste nu te saluta indeobste nimeni daca nu te cunoaste. Atunci? Ei, i s-o fi parut ca sint cineva…
Proprietari si animale
La Jurnalul de seara de la TVR1 din 16.06.07, un taran, vizavi de chestiunea maltratarii animalelor la romani: "Mai sint si animale care nu-i inteleg pe proprietari".
Liberali necunoscuti
Tot anul trecut, pe cind Realitatea TV mai avea cite o emisiune bine definita si atragatoare, adicatelea pe cind Andrei Gheorghe mai avea voie sa-si faca "de cap" in talk-show-ul de la unspe seara (Ultima ora – i-a luat locul o enervanta revista tabloida a presei!), la un moment dat unul dintre invitati era Florin Piersic. Care, discutindu-se de politica, aruncindu-se cu nume de politicieni in stinga si-n dreapta, a intrebat senin "Cine este Norica Nicolai? Cine este Crin Antonescu?". Ce om! Dupa ce ca n-are televizor (Piersic junior dixit), nici nu se uita!…
Tobosarul din Calafindesti
Anul trecut, la nunta unor prieteni a cintat si fanfara din Calafindesti. Tobosar: un baietel durduliu. La un moment dat, a venit la masa la care stateam.
– Cum te numesti?
– Cosmin, raspunse, oarecum incruntat.
– Si citi ani ai tu?
– Cinci, raspunse, oarecum preocupat.
– Si de cind bati tu toba?
– De mult!, raspunse serios, foarte serios, baietelul durduliu imbracat in port popular.
Tot pe drum
Mama, in dimineata plecarii mele inapoi spre tara:
"Tot pe drum, pe drum,
si la mindra nicidecum…".
Mama e sasoaica, are 85 de ani si traieste de 15 in Germania.
Fumatul si sociabilitatea
In cele doua saptamini petrecute la mama, umblind prin oraselul in care sta (Herrenberg), mi s-a intimplat de doua ori sa fiu salutat pe strada de niste necunoscuti. Prima data, de o tinara, apoi de doi barbati.
Singura explicatie pe care am gasit-o: toti aveam cite-o tigara-n mina.
Decadenta
Mergind spre centrul oraselului – era ziua Fasnet–ului, a carnavalului in varianta württemburgheza – m-am pomenit in spatele a doi adolescenti in "uniforma" specifica: pantaloni extralargi si prea lungi, cu multe buzunare. Unul avea cite doua sticlute de 330 ml in niste buzunare laterale, probabil cu alkopops-uri (bauturi carbogazoase dulci pe baza de limonada de diferite arome si o doza de spirtoase gen vodca ori whisky: die Einstiegsdroge – drogul de initiere, cum zic nemtii). Amicul sau tocmai golise o astfel de sticla si… a aruncat-o-scurt in tufisul de linga trotuar.
Geoana poet
La Realitatea TV (in 28.02.08), inca-presedintele PSD Mircea Geoana mi-a atras instantaneu atentia cind a vorbit de "emotii intr-un pahar cu apa"! Subiectul? Da’ mai conteaza?
Politica. Pe gura, pe piine
In aceeasi zi, pe o banca de pe Costache Negruzzi statea un barbat in virsta cu nepotica sa si discuta cu o femeie (probabil pensionara si ea) care se oprise linga ei.
– Nu mai facem politica, vorbim politica, ceea ce inseamna altceva, il aud ca zice barbatul tocmai cind treceam pe linga banca.
– Mincam politica!, i-a replicat femeia.
Pacat ca nu mi-a venit ideea sa ma opresc facindu-ma ca-mi leg sireturile (sa zicem), ca sa mai surprind vreo doua replici…
Un nou sport?
Zilele trecute, mergind la si intorcindu-ma de la Bucuresti cu Sageata, am remarcat faptul ca foarte multe geamuri erau crapate, nu sparte (evident, ar fi fost inlocuite), ci doar crapate in diferite grade. Se pare ca pentru copiii din localitatile prin care trece intercity-ul a devenit un fel de sport sa arunce cu pietre-n Sageata. Care, intre noi fie vorba, numai sageata nu e.
Hei-rup electoral
Traversind vinerea trecuta (2 mai) jumatate de oras pe jos, am vazut o groaza de muncitori de la Citadin sau Salubris sau de la ce servicii or mai fi fost (cum n-am mai vazut de cind stau eu in Iasi) maturind, adunind gunoaie, taind iarba, ajustind garduri vii si copaci etc. Ceea ce a devenit o constanta – in primavara asta. In principiu, bine ca se face treaba. Ramine vesnica intrebare (atit de retorica, intre timp): da’ acum un an, acum doi ani, acum trei ani de ce n-au fost la fel de prezenti si activi? De, e greu sa fii gospodar patru ani la rind. Nu-i mai simplu asa, din patru-n patru ani?
Cliseu confirmat
Pe Calea Galatii, simbata dimineata, pe oaresce ploaie:
– Auzi, de ce nu vizitezi tu singura magazinele astea si eu imi vad de treaba mea?
N-am mai auzit raspunsul consoartei. As avea, oricum, o singura curiozitate: care o fi (fost) "treaba" sotului?
Grup 3
Si ca sa-mi igienizez mintea dupa ziua de fotbal, miercuri seara am iesit din casa si-am urcat pina-n Piata Unirii la Galeria Cupola ca sa prind macar a doua parte a vernisajului expozitiei "Amprente citadine. Narcisisme" a Grupului 3 – Zamfira Birzu si Felix Aftene, pictura; Gabriela Drinceanu, sculptura. Dincolo de noile picturi si sculpturi ale celor trei artisti (in fotografia facuta din afara galeriei se "intre"-vad un nud si un autoportret de Zamfira Birzu si o sculptura a Gabrielei Drinceanu), am putut sa-i vad si pe mai toti "fursecarii" obisnuiti ai Iasului. Nu ma duc nici pe departe la toate vernisajele sau la toate evenimentele culturale, dar n-am fost niciodata la vreunul la care sa nu-i fi vazut si pe ei. Vin, asculta si privesc, apoi beau un pahar (sau doua, trei) de vin (daca este si in functie de cit este) si maninca niste pateuri sau ce-o fi de rontait. Practic, ei sint nucleul hardcore al publicului cultural fidel. Fara ei, lumea (culturala) ar fi mult mai… goala.
Ramasita de la Summit
A, ca sa nu uit: in drum spre Galeria Cupola, am trecut pe linga o ruina de casuta care se afla la capatul de sus al strazii Saulescu, linga parculetul din spatele Agentiei CFR/Librariei Junimea. Pe zidul cladirii afectata si de un incendiu, o inscriptie: "ANTI-NATO". Cum ar veni, a intrat si Iasul in rindul lumii, nu? Are, nu-i asa, macar un antiglobalist/anarhist sau ce-o mai fi el acolo. Aici, mai bine zis.
