Bancul zilei

Ceea ce frapeaza la multi dintre candidatii la Primarie este, desigur, fantezia dezlantuita a solutiilor si proiectelor. Perioadele electorale reprezinta, cum vedem, un timp al miracolelor. Politicienii se scarpina in cap, sug ciubucul, sorb cafele si, in ceturile fumului poeticesc, formuleaza ipoteze alambicate, de un lirism coplesitor, dar lipsite de orice temei rational. Ei doresc, pesemne, sa-i amuze pe alegatori. Scopul "poetilor" politici este negresit atins. Cu asupra de masura. Multimea se veseleste. Bancul e bun. Avem deocamdata circ. Piine daca ar fi…

Unul s-a gindit, de-o pilda, sa-i fericeasca pe ieseni prin construirea unei piste de "Formula 1", precum acelea de la Monaco sau Hungaroring. Cind va fi gata, circuitul va porni din satul Bogonos, va strabate Pacurarii, va continua prin Copou si va sfirsi, din nou, in numitul sat. Mai e nevoie, fireste, de sportivi, precum Raikonen sau Schumacher. Propunatorul nu stie, cu siguranta, cit costa o masina de Formula 1, dar ce importanta are acest neinsemnat amanunt? Si nici nu ar putea preciza, pentru ieseanul umil, la ce ar fi de folos un astfel de edificiu gigantic. Ipoteza se remarca prin desavirsita ei gratuitate. Costul ramine secret. Dar candidatul stie cu precizie cit va cistiga zilnic orasul dintr-o astfel de investitie curioasa: nici mai mult, dar nici mai putin decit 5-6 milioane de euro. Frumusetea ipotezei e demna, fara nici o indoiala, de toata admiratia noastra. Realismul ei, mai putin. Te intrebi, fireste, daca omul nostru chiar crede aievea intr-un asemenea proiect. Si nu prea stii ce sa raspunzi. Suguieste au ba? Simpatizantii defunctului PNT-CD inclina sa creada ca nu. E dreptul lor…

Altul ar dori sa mute aeroportul din Iasi. Pur si simplu. Pricina acestei translatii e greu de ghicit. Fac, la rindu-mi, ipoteza ca domnul poet ar dori sa ridice pretul terenului la Podul Iloaiei. Dar nimic nu e sigur. Actualul aeroport poate sa ramina pasune sau sa fie cultivat cu orez. Nici "planul Dochia", sugerat de altcineva, nu mi se pare mai limpede. Candidatul Partidului Verde explica: "E vorba de microcomunitati tehnologice in interactiune cu un centru de comanda printr-un sistem organizat mai aparte". Fraza e mai ermetica decit poeziile lui Ion Barbu. Proiectul are, desigur, tot atita utilitate cit un catren sau o tertina. In fine, un hitru a constatat, abia acum, urmatorul adevar luminos: potentialul turistic al Iasilor fiind urias, trebuie sa urmam "modelul de promovare" al orasului Amsterdam. Bahluiul e o zona minunata si e absolut necesar sa devina un loc de agrement (a devenit deja prin construirea noului strand!). In citeva decenii, riul poate deveni navigabil. Sa asteptam, asadar, ziua in care la mal va acosta bricul Mircea.

In legatura cu aceste propuneri elucubrante, as face doua observatii. Prima ar fi aceea ca "gogosile" electorale sint cu atit mai gogonate cu cit partidul care il sprijina pe candidat e mai mic (cine a auzit, totusi, de Partidul Romania Europeana?). Se mizeaza, prin urmare, pe forta de impact a "surprizei". Ipoteza este sublima, socanta, imprevizibila: in acest chip, ea loveste dramatic in orizontul de asteptare al cetatenilor. Poporul e de-a dreptul zguduit. Numai ca de la sublim la ridicol nu e decit un singur pas. In loc sa puna pe ginduri, ipoteza provoaca un hohot de ris. A doua observatie vine in completarea celei dintii. S-ar parea ca macar unii dintre candidati nu au citusi de putin simtul ridicolului. Si nici pe acela al realitatii. Sau, ma gindesc, si-au popus cu totul altceva decit crede omul de rind. De fapt, ei nu vizeaza neaparat scaunul boieresc din palatul Roznovanu si nici vreun loc de consilier municipal. Scopul lor e acela de a iesi din cenusiul anonimatului si rutinei. Cu orice pret. Am banuiala, cu toate acestea, ca unii stiu foarte bine ce vor. Cind suguiesc, spre amuzamentul general, ei sint constienti de efectul comic si pustiitor al propunerilor.

Existenta cotidiana e trista de felul ei. Orasul e mai degraba cenusiu. Strazile sint pline de gropi. Constructiile de patrimoniu stau sa se darime. Biserica Trei Sfetitelor e impovarata de schele. Strazile nu sint iluminate. Ne paste, adesea, melancolia, dezgustul, angoasa. Din aceasta nesanatoasa amorteala ne scot insa unele programe electorale.

Singurul calificativ care li se potriveste e, am impresia, acela de "traznite".