Bietul baiat

Zilele trecute am citit o stire care m-a zdruncinat puternic. Un detinut de 21 de ani, condamnat pentru viol, a fost violat de un grup de colegi de celula. In afara de violul propriu-zis, violatorul a fost maltratat fizic, necesitind multe zile de ingrijiri la spital.

Pina aici, nimic deosebit. In penitenciare, astfel de evenimente sint frecvente, si nu numai in Romania. Partea interesanta este pozitia opiniei publice. Aproape unanim am auzit:

– Bine i-au facut! Sa vada si el ce inseamna violul!

Opinia publica manifesta o satisfactie ciudata si am dubii ca astfel de evenimente nu sint incurajate si in penitenciar.

– Legea talionului, mi-a replicat un amic, savant.

Era chiar multumit ca s-a dat o lectie unui tinar care facuse un lucru abominabil.

Am reflectat putin si am replicat:

– Este adevarat ca legea talionului spune sa aplici o pedeapsa echivalenta. In antichitate era socotita o lege corecta, mai ales de unele popoare. Daca am taiat mina cuiva, mi se taie si mie mina. Odata ce mi se taie mina, insa, sint liber, mi-am ispasit pedeapsa.

Daca violatorului i s-ar aplica legea talionului, atunci, dupa ce a fost violat si el, ar trebui sa fie eliberat. Or, desi a fost violat de un grup salbatic, el ramine in puscarie.

Nu cred ca violatorii din puscarie vor fi judecati pentru faptele lor. Desi sint vinovati pentru linsaj, desi culpa lor este cu circumstante agravante, fapta lor va fi privita cu o anume ingaduinta.

Pe undeva, si eu simt impulsul sa spun "bine i-au facut!". La o cercetare mai rece, imi dau seama ca gresesc.

Legea talionului parea salbatica, prea dura, nu tinea cont de imprejurari. Pedeapsa a fost socotita prea aspra chiar in timpul de glorie al acestei legi.

Revin la tinarul violator. A primit 4 ani de puscarie, prin urmare instanta a luat in considerare anumite imprejurari in care s-a comis fapta. Supliciul la care a fost supus in celula este infinit mai salbatic, mai crud, mai bestial. A fost ars cu tigara, a fost schingiuit, a fost violat in public, nu printr-un raport sexual intre doua sexe, ci printr-un raport de natura homosexuala.

Daca in antichitate legea talionului presupunea o pedeapsa echivalenta, dupa care se socotea judecata incheiata, in cazul nostru victima cea mai mare devine chiar violatorul. El plateste mai scump decit victima sa, prin anii de puscarie.

Opinia publica nu are judecati infailibile, linsajul este cea mai elocventa proba. Nu de putine ori aud sentinta opiniei publice, rostita fara perdea:

– Trebuia omorit!

– Trebuia sa i se preleveze organele, ca sa salveze alte vieti!

– Eu, daca eram in locul…, il omoram.

Singe, omoruri, pedepse capitale – singurele sentinte acceptate de opinia publica. Jupuit de viu si pus sare – pare a fi cea mai racoritoare pedeapsa. Si totusi. Un tinar de 21 de ani, fara o experienta suficienta de viata, care a trait poate intr-un mediu nociv, cu o educatie precara, a comis o fapta oribila. Instanta am convingerea ca a cintarit cu grija pedeapsa acordata. Victima violului, profund traumatizata, se va reface cu incetul, desi experienta prin care a trecut va lasa urme adinci in viata sa.

Pedeapsa tinarului va continua spre invatarea de minte, atit a lui, cit si a multor tineri. Oamenii nu sint toti la fel si noi invatam sa traim laolalta, cei buni si cei rai. Celor buni, insa, nu le este permisa gindirea bolnava:

– Bine i-au facut!

– Eu, daca…, il omoram!

Poate mai uman ar fi sa-i aplicam legea talionului: a platit destul pentru fapta sa. A primit o replica mult prea dura si este de ajuns. Intr-o logica corecta, tinarul ar trebui eliberat din puscarie. Consider ca si-a ispasit pacatul. Numai ca legea este dura.

Personal, l-am iertat pe tinarul violator. Nu-i voi ierta insa pe violatorii lui, care ar trebui sa plateasca cu o prelungire a detentiei lor cu 5-6 ani.

In sufletul meu schilodit, tot ma mai bate gindul prostesc "bine i-au facut!". Trebuie sa fac apel la logica, si nu cu putin efort, incit sa spun "bietul baiat!".