Boala diplomelor

Tin, cu voia bunului Dumnezeu, un curs la anul I Filosofie. Unul din obiceiurile mele e sa-i interoghez pe studenti cu privire la statutul social: de unde vin si incotro se indreapta? Cei mai multi sint saraci. Am, desigur, si studenti care sosesc la cursuri cu automobilul, dar ei sint in minoritate. Blazonul alumnilor de pretutindeni e "Saracia inainte de orice!". Interesant e ca majoritatea studentilor mei deja lucreaza. Nu s-au imbogatit inca, dar pot duce un trai decent.

Paula, de-o pilda, e frizerita la un salon de infrumusetare din Alexandru cel Bun, chiar linga piata. Isi vopseste saptaminal suvitele de par in portocaliu sau glauc. Are un simt deosebit al umorului si o dezinvoltura rutinata (deoarece a ras citeva mii de clienti in crestet). In anotimpul rece, cind are mai putini musterii, fiindca parul tine si de cald, cistiga sapte sute de lei cash. Pe canicula, cistigul Paulei urca la o mie cinci sute. Nu-i nici mult, dar nici putin… Cosmin e paznic de noapte la un Mall in Pacurari. Citeste intens in acest interval de pace duhovniceasca si e pasionat de teologia sfintului Augustin. Mi-a marturisit, la un suc natural de pere, ca ridica in jur de o mie doua sute de lei nou nouti. Adrian scrie elegii despre iubiri surpate si domnite cuprinse de putreziciune si plictis. Supravegheaza o casa de pariuri si un atelier de jocuri mecanice. Primeste pentru aceasta slujba riscanta aproape doua mii cinci sute de lei. Nu-l invidiez citusi de putin, intrucit idealul meu de implinire umana nu consista in cumularea de averi…

In vacanta, studentii mei viziteaza, in corpore, Uniunea Europeana. Diana si Ramona sint in Grecia. Andreea a ajuns in Spania. Diana si Ramona lucreaza la o manufactura de snacks-uri. Au fost deja pe Acropole si mi-au trimis poze filosofice. Diana a trecut la moda elena si poarta un soi de nadragi foarte strinsi pe gambe si exagerat de evazati pe coapse. Fetele isi risca silueta pentru o mie doua sute de euro lunar. Andreea vinde masline si mezelicuri intr-o localitate de linga Alhambra, pentru o suma de o mie patru sute de euro… Nu are rost sa continui…

Din consultarea acestor biografii juvenile rezulta o concluzie stupefianta. Studentii mei (aproape toti!) nu vin la filosofie impinsi de vreo vocatie ascutita, fiindca ar resimti dureros in afundurile sufletesti un fior metafizic, ci, pur si simplu, pentru diploma. Prestigiul diplomei si mitologia ei ii imping la un efort academic, care, la drept vorbind, nu le foloseste, in ceasul de fata, la nimic. Si nu le va folosi, cu siguranta, nici miine, nici poimiine, nici raspoimiine, pentru ca niciunul dintre ei nu viseaza la un post de profesor in invatamintul secundar, unde ar cistiga mult mai putin. La Universitate, din felurite pricini, nu mai sint posturi vacante.

Pe cale de consecinta logica, mitologia diplomei (impartasita, din pacate, de noi toti, fara deosebire de sex, rasa sau religie) a creat o industrie smintita a diplomelor si adevarate fabrici de productie a lor. Vezi recentul scandal de la "Spiru Haret"! Invatamintul superior (de stat sau particular) profita din plin de aceasta nebunie a parintilor si odraslelor. Ceea ce nu este logic, pretind carturarii, e mai greu de priceput. Pentru acest cuvios motiv, mi-e greu sa inteleg prosperitatea liniilor de productie academice.

La ID si la studiile de Master, am trait onoarea sa am ca studenti citiva preoti de un mare bun simt: unul se numea Theofil, celalalt Theodor. Dupa ce i-am interogat, dupa obicei, cu privire la parohie, la rata mortalitatii, a nasterilor si, in fine, la misterul purcederii Sfintului Duh si de la Fiul, am aflat cu stupoare ca grosul veniturilor unui preot contemporan, dintr-o parohie contemporana, nu provine din serviciile religioase prestate, din cintari si isoane, ci din… taximetrie. Preotii mei nu fac Filosofia (cum nu au urmat nici Teologia) pentru bucuria indicibila de a tine predici enoriasilor ori de a cufunda in apa purificatoare a Botezului pe noii nascuti. Nici vorba! Au avut si au, slava Domnului!, din ce trai (ma refer la frumoasa meserie de taximetrist) inca inainte de a studia Dogmatica sau Filosofia clasica germana.

Repet: pe tot parcursul acestui mirabil articol am fost extrem de serios. Nu am nici o dispozitie spre arta suguielii. Tot ce am scris e riguros adevarat. Cum riguros e si adevarul expus de mine mai sus: traim sub mitologia blestemata a diplomei. Ca orice mitologie, si aceasta nu are un temei suficient.

Exista in faptura umana, prin urmare, o tendinta irationala spre gratuitate, inutil, sinucidere. Din aceasta tendinta autodistructiva provine pesemne si dorinta fierbinte de a poseda o diploma. Sau mai multe…