Bombardamentul informational

 "Intrarea tarilor est-europene in UE nu va face, cred eu, decat sa intareasca pozitia limbii engleze in cadrul acestei organizatii. Acest fapt nu ameninta doar tarile sau limbile cu circulatie mica, ci si limbi de mare circulatie ca germana, spaniola, franceza, italiana. Ele simt ca teritoriul lor este calcat in picioare de o armata intreaga de sintagme straine. Limba engleza patrunde sub toate formele, si pe cale pasnica, si prin violenta, in aceste limbi, schimband structura vocabularului, violand sintaxa, sensurile si chiar modul de gandire autohton. Noi, cei din Tara Galilor, cunoastem acest lucru de 800 de ani. E o chestiune care ne pune pe ganduri. Noi insa suntem optimisti. Tara Galilor a supravietuit dominatiei romane, Imperiului britanic, si iata ca in prezent noi continuam sa scriem in limba galeza si in epoca globalizarii, cand pentru a te putea intelege cu ceilalti trebuie sa apelezi la limba engleza", spunea poetul galez Will Roberts in cadrul unui colocviu desfasurat sub egida UNESCO la Neptun avand drept tema globalizarea.

Globalizarea reprezinta, desigur, un pericol la fel de mare pentru culturile mari, cat si pentru culture mici. Avem toata admiratia fata de acesti bravi galezi care au reusit sa-si pastreze identitatea si sub ocupatie romana si sub cea britanica. Traim insa astazi in epoca informatiilor in care e mult mai greu sa rezisti influentelor din afara decat in trecut. Da, soarta culturilor mari si mici e pericol. Si nu numai a lor, ci si a natiunilor. Mass-media si informationalizarea aduc zilnic un flux permanent de cuvinte provenind dintr-o singura zona: cea a culturii anglo-saxone. Si odata cu acest flux si un model socio-economic si statal, care se implementeaza peste capul popoarelor, fara sa se tina cont de mentalitatea sau de specificul local. Deocamdata, nici o natiune nu a gasit mijloace pentru a se putea apara in fata acestui permanent "bombardament" mediatic. O respingere a acestei influente ar insemna izolare. O acceptare fara nici un zid de protectie – o asimilare treptata. Acelasi pericol al "contopirii" lingvistice ameninta si marile culturi, cum ar fi cea franceza, germana, spaniola si rusa. Probabil ca nici chinezii, nici japonezii, nici indienii sau arabii, care cauta sa-si conserve prin orice mijloace culturile lor nationale, nu se afla in afara pericolului. Daca acest „bombardament" va continua – si sunt toate datele ca va continua – omenirea s-ar putea trezi, sa zicem peste 50-100 de ani, in situatia de-a constata ca cea mai mare parte din fondul lingvistic viu al fiecarei limbi nationale provine din engleza. Se va produce, astfel, o uniformizare a limbilor. Va fi bine, va fi rau? Nu stim. Probabil, traditia va fi sacrificata pe altarul comunicarii… Pentru a putea dialoga intre ei la mari distante si prin mijloace moderne (internet, telefon mobil, ultrasunete etc., etc.) oamenii vor alege calea cea mai simpla. Cea mai scurta, cea mai rentabila. Astfel se va ajunge la o limba universala de comunicare. De fapt, aproape s-a ajuns.

Dar chiar si cultura si limba dominatoare, engleza, se afla in pericolul permanentei schimbari. Schimbari esentiale au loc si in structura acestei limbi. Limba engleza pe care o vorbeste un nativ roman nu este totuna cu limba pe care o vorbeste profesorul si traducatorul american Adam J.Sorkin, de pilda. La randul ei, limba pe care o vorbeste Sorkin nu este aceeasi, in totalitate, cu limba vorbita de traducatoarea Brenda Walker, originara din Marea Britanie. Ceea ce am putut observa, iata, un alt paradox, e ca limba vorbita de Adam J. Sorkin nu e totuna, din pacate, cu cea vorbita de un alt traducator american, Sean Cotter, mai tanar decat el cu vreo 30 de ani…

Influenta culturilor minoritare a impus in SUA schimbari si la nivel lingvistic.  Din cauza migratiilor, a invaziei de neologisme, a patrunderii argoului in limba scrisa, engleza americana a anului 2012 difera destul de mult de limba care se vorbea in anii 1950, 1960, 1990 sau 2000.  Schimbarile se petrec intr-un ritm galopant. Chiar si in Marea Britanie, o tara ultraconservatoare, limba de la sfarsitul secolului XX difera de limba vorbita la inceputul acestui secol. Parca au trecut vreo 300 de ani, nu 100. Probabil ca ne-a fost dat sa traim intr-un timp in care are loc unificarea limbilor. Va ajunge oare omenirea sa vorbeasca o singura limba in mai multe dialecte? Internetul si televiziunea vor reusi sa reconstruiasca Babelul? Procesul de modificare, de invechire a limbilor e un fenomen specific lumii contemporane. Popoarele mici vor fi nevoite oare sa renunte la limba lor natala, la identitatea nationala? Cu timpul, probabil ca da. Omenirea va pierde o parte imensa din patrimoniul sau cultural. Va fi, vorba lui Nichita Stanescu, "o mare pierdere". Dar nu mai mult decat o mare pierdere. De fapt, nu si-l va pierde, ci el va fi conservat in muzee, biblioteci, pe casete, CD-uri, poate pe diverse site-uri etc. Vor exista o multime de limbi moarte si civilizatii apuse, care vor oferi de lucru specialistilor viitorului apropiat. De altfel, o limba nu e data pentru totdeauna. Mai devreme sau mai tarziu, ea dispare. Asa s-a intamplat cu greaca si latina, cu slavona, cu aramaica si hitita, asa se va intampla si cu engleza. Va veni momentul cand si aceasta limba va muri, dand nastere altor lastare. Epoca globalizarii abia a inceput. Dar schimbarile, dupa cum am spus, au loc intr-un ritm rapid si ireversibil. Ne indepartam tot mai mult de culturile arhaice. Construim o noua civilizatie, care isi va avea valorile ei. In cadrul marii culturii, al culturii globalizate (ce ciudat suna sintagma!), culturile nationale, care vor supravietui probabil inca o buna bucata de timp, vor avea statutul si soarta pe care o au acum culturile minoritatilor nationale in cadrul culturilor majoritare. Ele vor fi protejate de diverse programe nationale si internationale, vor fi conservate, dar chiar si prin aceste protectii vor fi din ce in ce mai marginalizate. Vor aparea noi forme de exprimare artistica, iar altele vor sucomba. Alte forme de arta. E greu de spus se va intampla cu literatura in aceasta noua lume. Ce se va intampla cu Eminescu, Caragiale, Creanga, Puskin, Petofi si atatia alti mari scriitori? Viitoarele generatii ii vor cunoaste doar prin intermediul traducerilor? Aceasta lume noua si din ce in ce mai grabita va mai avea nevoie de literatura? Sau vechea literatura va deveni materie prima pentru noile forme de arta in societatea post-informationala? Cine stie? Poate ca intr-o societate de consum, arta ar trebui sa renunte la orgoliul de a dura in timp. Nu stiu… 

In contextul actual, in contextul fenomenului globalizarii, cultura popoarelor mici si mari se afla in pericol. Dar sa fim optimisti. Istoria are un curs paradoxal. Lumea construita cu migala si sacrificiu de o generatie este intotdeauna rasa aproape din temelii de generatiile urmatoare. Orice ideal devine caduc in timp. S-ar putea ca lumea viitorului sa aiba alte principii si alte legi. Poate, dupa caderea actualei civilizatii si a imperiului mass-media, dominat de limba engleza, omenirea va cunoaste un nou Ev mediu (mediatic), cand culturile nationale vor inflori din nou.