Ca la noi la nimenea

Cititorii cit de cit atenti si amabili cu articolele mele au observat deja ca nu am obiceiul detestabil de a scrie articole de "analiza politica". Dintr-un motiv simplu: nu iubesc zoologia. Daca doresc sa vad o dresura de foci, de rime (sau de virusi si bacterii, de ce nu?), ma duc la circ. Tocmai s-a infiintat unul la Palat. Altfel, nu. Nu citesc, asadar, gazetele pentru a mai afla ce vraji a facut nevasta lui Nastase sau citi fani ii duc pasca si cozonaci lui Ion Iliescu, de ziua lui. Nu vizionez la televizor sedintele de Parlament. Nu ma intereseaza cogitatiile private ale unor indivizi cu mutre profund suspecte, ca Vacaroiu, Vosganian, Voiculescu sau Crin Antonescu.
De data asta (si numai de data asta), voi face o exceptie. Mi s-a povestit in amanunt, la o ocazie festiva (nu mai spun care), ca presedintele Basescu a fost suspendat de catre Parlament. Tara a dat in clocot. Poporul suveran, dupa modelul guvernantilor, s-a impartit de indata in doua tabere perfect antinomice. Las’ ca era divizat de mai inainte. Unii considera gestul parlamentarilor drept inadmisibil si scandalos, altii il aplauda ca pe un act de suprema democratie, ca pe un triumf al ideilor luminate si al mintilor lucide. Intr-un cuvint, poporul se bucura, tresalta emotional, exulta: are ceea ce si-a dorit dintotdeauna: piine (mai putina) si circ (cit cuprinde). Repet, nu ma intereseaza cine este Basescu. Si, in egala masura, nu ma intereseaza nici cine este Tariceanu. Nici subconstientul lor. Toti sint, in opinia mea, o apa si-un pamint. Nu ma intereseza nici decizia Parlamentului. E treaba lui personala. Nu ma intereseaza, in fine, nici demonstratiile din Piata Universitatii (sau din Piata Unirii). E dreptul fiecaruia sa-si faca plimbarea si gimnastica de seara, unde crede ca poate avea un peisaj mai imbietor. Dar e dreptul meu sa nu fiu citusi de putin interesat de dreptul Furia euforica si putintel ingenua care a cuprins poporul roman (dar si pe analistii politici) m-a pus insa pe ginduri. Ne-am intors, iata, in anul de gratie 1990. Cozmin Gusa e alergat prin tirg de multimea furibunda. Frumos ii sade! De ce vorbesc insa de o euforica iresponsabilitate? Dintr-un motiv evident si simplu (desi nu tot ceea ce e simplu e si evident). Din motivul ca toata aceasta euforie se consuma pe banii contribuabilului. Daca un ins oarecare vrea sa bea, intra in crisma si scoate paralele. Daca un ins vrea sa-si faca un moft erotic, e treaba lui si bugetul lui. Dar daca un cogeamite Parlament (ales democratic si validat de Colegiul Electoral Central) isi face mofturile si mendrele pe banii mei, asta nu-mi mai cade bine deloc. Sa-si faca pohta ce-o pohteste pe banii sai. Vrea alegeri prezidentiale anticipate? Foarte bine. Dar sa plateasca alegerile (adica tiparirea buletinelor, paza centrelor de vot, transportul votantilor cu autobuzele etc. etc.) din remuneratia lui. Nu din impozitul meu de cetatean (si asa) supraimpozitat (si pe articole, si pe carti, si pe orele de curs suplimentare).
Din toata cearta dintre Basescu si Tariceanu, dintre Basescu si Parlament, dintre Buni si Rai, dintre paminteni si pneumatici, eu am priceput un lucru. Ca exista politicieni care nu pregeta sa-si realizeze mofturile (si frustrarile secrete) pe spinarea cetateanului (adeseori, din pacate, grav turmentat). Si am mai priceput un lucru: anume ca relatia dintre institutia prezidentiala si Parlament nu merge cum trebuie (ca in statele civilizate). Constitutia e de vina. Nimeni nu stie daca Romania e o republica parlamentara sau o republica prezidentiala. Si nici care e rolul si rostul presedintelui. Chestiunea aceasta ramine un mister pentru toata lumea. Inseamna, dupa vorba veche, ca in Romania e ceva putred. Nu mai pun la socoteala ca suspendarea unui presedinte e un act de neinchipuit in Uniunea Europeanu (din care, zice-se, facem parte). Ca la noi la nimenea.
Ma intorc la tema principala (si la motivul acestui articol). Gasesc ca e de un enorm prost gust sa faci sofisme despre motivele suspendarii presedintelui. E de un enorm prost gust sa incerci comentarii politice istete. E de un enorm prost gust sa chemi lumea la un vot cu desavirsire inutil. Si sa uiti, in acelasi timp, faptul simplu al enormelor cheltuieli presupuse de hotarirea Parlamentului. Prostia se plateste. Regula e sa platesti numai prostia proprie. Dar cind esti obligat sa platesti (foarte scump!) prostia altora (ma refer la senatorii si deputatii care au votat suspendarea lui Basescu), nu mai aplauzi. Daca o faci, te inscrii in linia aceleiasi suverane Prostii.