Capitalismul secolului XXI

La inceputul secolului al XXI-lea, capitalismul pare sa se acomodeze unor noi realitati, dintre care se detaseaza fenomenul globalizarii. Acesta ramine capitalist, dar ajusteaza trasaturile capitalismului. Anii ’90 anuntau triumful capitalismului liberal, ca ideologie. Totusi, dupa doua decenii, avem inca si alte formule ale sistemului, cum ar fi capitalismul oligarhic sau capitalismul de stat, care pare sa functioneze cu destul succes in Rusia, China, Singapore, Venezuela, Emiratele Arabe Unite, Nepal s.a. Daca tarile occidentale par sa fi cistigat prima "repriza" a globalizarii, tarile asiatice plus Rusia par sa anunte victoria in cea de-a doua "repriza". La ultima reuniune de la Davos, Bill Gates a pledat pentru un asa-zis "capitalism creativ", in timp ce Joseph Stieglitz si Amartya Sen cauta formule de "umanizare a globalizarii", iar Vaticanul identifica "noi pacate capitale" ale societatii de consum.

Avem, prin urmare, o varietate de expresii si critici ale capitalismului global actual. Bursa impune o gindire si o actiune reduse la termenul scurt, creind astfel potential de criza pe termen mediu si lung, consumatorismul este criticat, dar asigura numeroase locuri de munca, prapastia dintre bogati si saraci se adinceste, cu inregistrarea unor fenomene persistente de foamete pe intinse suprafete ale globului, in timp ce altii isi arunca productia agricola in mare, se poate observa o resurectie a protectionismelor, marele capital in formula transnationalelor este cel care face istoria s.a.m.d. Iata doar citeva dintre caracteristicile actualului sistem capitalist, alaturi de care persista o serie de intrebari, cum ar fi: Poate fi privatizat totul?; Este a treia cale una de durata?; Este ecologismul noua stinga? Globalizarea atenueaza sau agraveaza asa-zisa "ciocnire" a civilizatiilor? Poate Islamul crea si impune o alternativa la tipul de societate capitalist?; Este posibila respectarea unei etici a afacerilor globale? s.a.

Cind pina si sufletele devin marfuri, intr-o lacomie fara margini, fata hida a capitalismului isi arata coltii. Cind pietele sint lasate de capul lor, pagubele colaterale pot fi imense, putindu-se genera reactii care sa puna in discutie chiar spiritul economiei libere. In aceste conditii, trebuie intarita eficienta guvernarii, trebuie investit mai mult in educatie, iar initiativa privata si gindirea antreprenoriala trebuie dublate de o etica specifica.

Avem de ales intre eficienta si solidaritate sau sa gasim o mixtura care sa le imbine pe amindoua. Modelul liberal american nu mai este vazut ca un idol, pentru ca e lipsit de moralitate. Dar si modelul social european este parasit, pentru ca este lipsit de eficienta. O comparatie intre cele doua modele se impune totusi. Potrivit revistei Foreign Policy din iulie/august 2008, coeficientul Gini, care masoara inegalitatea dintre venituri a crescut constant in S.U.A., de la 34,4% in 1979 la 40,1% in 2000. In aceeasi perioada, el a crescut si in Marea Britanie de la 28,9% la 37%, in timp ce in Franta a scazut de la 32,8%, iar in Germania de la 30,3% la 29%. De asemenea, rata riscului de saracie dupa efectuarea transferurilor sociale e mult mai mare in S.U.A. si Marea Britanie decit in Franta si Germania. La fel, diferente semnificative intre tarile anglo-saxone si cele ale Europei continentale observam si daca analizam ponderile cheltuielilor sociale in P.I.B. Diferenta e de cca 10%.

In schimb, S.U.A. cheltuie mai multi bani pentru un student, desi au mai multi studenti, decit o face Franta sau Germania. In acelasi timp, gradul de incredere interpersonala in Statele Unite este de 40% in 2005, in timp ce Franta nu a atins niciodata mai mult de 25%. Deci, desi ponderea cheltuielilor sociale e mai scazuta in Statele Unite, nivelul de coeziune sociala nu este afectat. Apoi, in timp ce populatia americana a crescut continuu, depasind astazi 300 milioane de locuitori, prin intermediul imigratiei dar si al unei rate a fertilitatii destul de bune, tarile europene se confrunta cu mari probleme demografice si cu rate de fertilitate foarte mici.

Potrivit datelor Bancii Mondiale, eficienta guvernarii este mai mare in Statele Unite decit in Franta si Germania, deci fondurile sociale, chiar daca mai mici, sint distribuite mai eficient. Spre deosebire de europeni, americanii au reusit foarte devreme sa marginalizeze partidele de stinga si sa limiteze puterea sindicatelor. Rezultatul: americanii lucreaza mai mult, au mai putine zile de concediu, sint mai putin pretentiosi, sint mai dispusi sa-si asume riscuri si se pling mai putin. Cu toate acestea, se declara mai fericiti si mai satisfacuti de viata decit europenii.

Astfel, societatile europene par impotmolite in modelul lor social, deoarece politicienii care ar incerca sa-l schimbe nu ar mai fi alesi, sindicatele ar face greva, iar economiile europene suporta in continuare cheltuieli sociale mari, care insa nu duc la cresterea coeziunii sociale, ba dimpotriva, si, in plus, alimenteaza tot felul de rivalitati sociale si reprima initiativa privata.