Caută 
5 MIN
Iti urez mult noroc in vesnicie, Mare proprietar de nebunie universala ! De mult m-am intrebat: cit de mare e domeniul tau? In Suflete moarte, Cicicov viziteaza domeniile lui Nozdreov. Nozdreov intinde o mina in zare: "Pina acolo, spune, e mosia mea, spune. Si pasarea aceea pe care o vezi plutind in departare, vultur sa fie?, e o piatra de hotar. Pina acolo tine domeniul meu, dar pot sa-ti spun ca si dincolo de acea piatra e tot domeniul meu…" Domeniul sufletelor moarte…
Vai, zice Cicicov, ce domeniu intins!
Dar de cind partea aceea e a ta? il intreaba pe Nozdreov cumnatul. Saptamina trecuta mosia ta era pina acolo, si arata locul!
Am cumparat noi terenuri, spune Nozdreov.
Cind ai cumparat daca tot timpul ai stat acasa?
Am stat acasa, spune Nozdreov, dar am cumparat printr-un imputernicit.
Dar suflete ai? intreba Cicicov. Suflete moarte?
Am, cum sa n-am, zice Nozdreov. Vom discuta la o partida de carti. Tie nu-ti vind, ca-mi esti prieten, pui la bataie o suta de ruble si cistigi toate sufletele moarte de aici. Si daca n-o sa-ti ajunga, am sa-ti cedez si citeva suflete vii.
Eu cumpar doar suflete moarte, zice Cicicov, cu cele vii nu ma incurc. Suflete moarte pentru stramutare intr-o gubernie indepartata, unde am cumparat teren.
Mult teren? intreba Nozdreov.
Destul de mult, zice Cicicov. Vreau sa ma insor. Imi trebuie pamint mult. Nu vreau sa pier asa, fara urmasi. Vreau sa las ceva in urma mea. Copiii mei sa spuna: ce tata bun am avut! Omul care n-are copii nu e om, ci asa ceva, nu stiu cum sa spun… Eu vreau sa fiu om, zice Cicicov, om intreg.
Jucam carti, spune Nozdreov, si daca cistigi, iti dau toate sufletele care au murit pe domeniul meu. Pui la bataie o suta de rufele?"
Draga domnule Proprietar, cind voi vizita Bertea, te-as ruga sa-mi arati domeniul tau, acel mic graunte de nebunie universala. Voi cumpara suflete moarte de pe el. In aceasta saptamina a patimilor, vai, iarta-ma, doamne, mintea gindeste fara mine si mina e mai spurcata decit o precupeata din Iasi! Eu ma simt Noul Proprietar! Voi cumpara suflete moarte, voi calatori in toata aceasta tara si unde gasesc un suflet mort il voi lua cu mine. Si ti-am spus eu cu ce vehicul voi calatori. Cu un buldozer, care va fi un monument, voi nivela capetele multimii, le voi baga in asfalt. Nici un cap nu merita sa se inalte deasupra umerilor si toti umerii trebuie sa sada ceva mai jos de genunchi.
As vrea sa-mi arati o pasare in zare si sa-mi zici: exact pina acolo e mosia mea! Domeniul meu de nebunie universala. Aici tot ce e viu e mort!
Ma intreb : care o fi fost acea gubernie indepartata de care vorbea Cicicov?
El avea nevoie de suflete moarte, dar (si aici e important!), dar cu acte in regula. Intelegi?
Daca am sa cumpar suflete moarte din Romania, oare unde sa le mut? Exista oare la noi, ma intreb, o gubernie indepartata in care sa incapa tot ce e anchilozat? Si iti spun de pe acuma: multe suflete, vai, foarte multe suflete voi cumpara.
Vor curge sufletele, se vor ridica din pamint in cer, cum se ridica praful stirnit de virtej. Se vor ridica si apoi se vor scurge din nou pe pamint. Caci nu exista loc pentru suflete moarte in cer. Locul lor e aici, pe pamint! Se vor ridica pina la al saptelea cer si de acolo vor auzi un glas divin: Duceti-va acolo de unde ati venit, cerul e neincapator pentru voi. Sinteti ca firele de nisip intr-o clepsidra si aceasta clepsidra acuma o intorc.
Duceti-va acolo unde ati murit! De ce n-ati venit vii la mine, ci morti? Eu v-am trimis acolo vii si v-am insufletit ca sa va intoarceti vii la mine. Iar voi v-ati intors praf si pulbere si nici macar atit!
Indepartati-va, duceti-va cit mai departe de mine! Eu v-am dat trup ca sa inviati, nu sa muriti! Vai voua, celor morti! Caci va spun: nu veti mai invia in veci!
Cind vei mai vizita apartamentul 49, sper sa mai treci prin Iasi, de la fereastra iti voi arata proprietatea mea: orasul intreg. Urbea intreaga, cu tot si cu mitropolit!
De aici si pina acolo, totul e al meu: riul Bahlui pe care-I vezi, e al meu. Cu toti pestii si toti sobolanii din el! Gurile de canal sint ale mele. Si toate ferestrele pe care le vezi: tot ale mele sint!
Fiecare e o gura de canal din care se varsa privirea celor ce vietuiesc in apartament.
Mi-e frica sa merg sub ferestre, mi-e frica sa nu ma trezesc improscat de gunoi.
In dulcele tirg al Iesilor, voi stramuta toate sufletele moarte din Moldova, din Muntenia, din Tara Oasului, din toata Tara Ardealului si din toata Dobrogea. Le voi aduce cu trenul, cu marfarul, ca sa ma coste mai putin… Fiecare rnormint va avea caldura si lumina. Neoanele vor arde neintrerupt. Semafoarele vor clipi la colturi de strada: candele sfinte pentru cei care calatoresc cu tramvaiul sau pentru cei din autobuz!
As vrea sa-mi spui: la ce bun acest trup, daca dincolo de el e neantul!?
Intelegi? Neantul!
Fiecare trup de care te apropii e ca o prapastie. Si trupul tau cea mai mare prapastie!
Cind traiesti, privesti in hau, caci esti la marginea haului. Dupa ce-ai murit te prabusesti in el si esti chiar el!
La inceput haul era material: un hau de carne. Cea mai adinca prapastie. Daca arunci o piatra, un zar in acest put, nici pina la capatul vietii nu va da de fund! Apoi haul devine imaterial: hau pur si simplu. Hau in stare pura. In timp ce scriu acest text, ma gindesc: cinci miliarde sau sase miliarde de morminte umblatoare. Acum aproape sapte. Atitia sintem! Si in fiecare clipa, in fiecare secunda, din aceste morminte mai ies zeci, sute de mii! Pentru ce? Si daca ai mai socoti fiecare insecta, rimele ce se tiriie pe pamint, toti ciinii ce latra la luna, cifra ar fi cu adevarat astronomica! Pentru ce se chinuieste aceasta materie vie? Cu ce scop a insufletit-o Creatorul?
Materia insasi e suferinta, un cosmar. Un cosmar cumplit e Universul.
Vai, pentru ce ne-a fost dat sa traim? Merita oare viata toata suferinta care incape in ea?
Gindeste-te; in fiecare clipa materia se dilata, devine din ce in ce mai monstruoasa. Tendinta ei este de-a cuprinde in aceasta expansiune a ei neantul. Dar acest neant nu exista, nu? Si atunci spre ce tinde Universul? Si in acest Univers noi misunam ca viermii. Morminte ambulante, pachete de carne mustind de suferinta, expediate in Neant si avind drept tinta Neantul. Intreaba-l tu pe Marele Artist cine-i destinatarul. El poate stie! Eu nu.
Te salut, te salut, Mare proprietar!
