Caută 
4 MIN
Am primit, acum o saptamina, din partea unei reviste literare bucurestene, invitatia de a raspunde unui scurt si simpatic chestionar legat de eventualele planuri pentru vara asta. Evident, erau vizate eventualele proiecte scriitoricesti. Sincer, mi-a fost lene sa raspund prompt, apoi a inceput scandalul cu renovarea "vastului" meu apartament (reverente vecinilor pentru intelegere, si pe aceasta cale), asa ca nu am mai apucat sa onorez respectiva invitatie. Mai ales ca mi-ar fi fost foarte usor. Si, cum dupa o saptamina de salahorie (la propriu), imi vine greu sa mai gasesc un subiect istet pentru articolul de fata, ma folosesc de acest pretext si incerc sa scriu cam ce o sa fac in vacanta. Va avertizez de la bun inceput ca tot ce indrug in rindurile de fata se vrea un elogiu al lenei.
Prin urmare, vara asta am de gind sa lenevesc. Sa ies din priza. De citiva ani imi fac programul in functie de tot felul termene-limita, de promisiuni facute, de rubrici fixe etc. De data asta, gata, mi-am spus, chiar imi iau vacanta. Si lenevesc… Ce inseamna pentru mine lene? Foarte simplu: sa ma eliberez de orice obligatii, de orice constringere si sa fac ce ma taie capul. Acum fac o baie de romane cavaleresti, de pilda. Reiau, cu reale delicii, romanele mesei rotunde, pe cele ale lui Chrétien de Troyes, ma intorc la Sir Gawain si la Cavalerul verde si ma bucur pentru fiecare dusman zdrobit cu aplombul specific, dar mai ales pentru fiecare domnita cucerita, in stilul epocii, doar prin puterea prestigiului, de acesti bravi masculi crescuti in cultul unor valori azi pierdute. Cu putin timp in urma mi-am provocat o foarte placuta reintilnire cu mai vechiul meu prieten, bravul soldat Svejk. Cel mai senin om pe care il cunosc, cel mai usor de multumit, dar si cel mai intelept in idiotenia sa: pentru el, fericitul, lumea este extrem de simpla. Una peste alta, din toata povestea, m-am lasat convins sa plec, la finele lui august, pe urmele sale in Praga de Aur. Pentru asta, nu se putea altfel, mi-am provocat un rendez-vous si cu un alt vechi si statornic amic, Bohumil Hrabal. E drept, am incercat sa citesc si citeva ghiduri ale orasului de pe Vltava, dar mi s-au parut seci sau lipsite de suflu.
Printre altele, total neplanificat, Confesiunile preafericitului sfint Augustin s-au ridicat si ele la suprafata din vraful de juma’ de metru de carti care s-au adunat pe noptiera, asa ca nu le-am putut da la o parte. Mai ales ca degust o editie bilingva si ma bucur de traducerea inspirata a profesorului Eugen Munteanu. Deocamdata atit. Ce carti iau cu mine peste o saptamina, cind plec, in sfirsit, din Iasi si migrez catre sudul natal? Habar nu am; probabil, ca de obicei, citeva aparitii recente, pe care am sa le tot mut dintr-un loc in altul si am sa le las nesatisfacute pina la toamna, si ceva antici, ca spre ei ma trage ata de la o vreme.
Dar din cele scrise mai sus s-ar putea intelege ca pentru mine vacanta se reduce la citit. O, nu, nicidecum. Multe altele am de gind sa fac vara asta… De pilda, sa inot. Momentul in care ma descarc de tot stresul de peste an si de toate toxinele acumulate intre timp este primul contact cu marea. Cind ajung dincolo de geamandura si vad doar linia orizontului stiu ca ma pot calma. Apoi, combinatia pestrita pe care o pot gasi pe plaja ma relaxeaza: mai citesti citeva pagini, mai admiri o pereche de sini frumos desenati, mai bei o bere… Totul, de anul asta, discret, sa nu se prinda nevasta-mea… Cind am chef sa devin serios, am sa ma intilnesc, la On Plonge, ca de obicei, cu Marin Mincu, constantean pe timp de vara, ca si mine, si un om de care ma leaga destule.
Apoi, dau o raita prin Bulgaria, sa vad Balcicul, Caliastra si ce s-o mai ivi. Dupa ce ma intorc, plec musai la munte. Am multe restante aici… La inceputul lui august, la Bucuresti, am sa ma bucur de concertul trupei Iron Maiden. Ii ascult din clasa a VII-a (numar si ma cam sparii: sint 18 ani de atunci…), i-am vazut si in 1995, acum imi mai fac moftul asta, de dragul junetii mele in ritm de heavy metal. La finele lui august ma sui in masina si ajung la Praga, unde am de gind sa iau tot orasul la pas. La intoarcere, idem cu Budapesta. Am sa fac, in drum spre casa, o halta la prietenii mei din Sibiu, Radu Vancu si Dragos Varga. Sint curios sa vad daca acel lacas de cultura numit Ciuc mai e la fel de tentant (prietenii stiu de ce!). Si deja se face septembrie. Ei bine, in septembrie, nu am cum sa rezist ispitei prietenului meu V. Leac, care ne cheama, pentru a doua oara, la Savirsin. Sper ca anul asta sa prind macar o fita pe Mures.
Din toamna, ma intorc la ale mele. Cursuri, articole, cronici literare etc. Dar, pina atunci, imi las creierul sa respire. Nu mai fortez: de scris, am sa scriu doar ce o veni de la sine. Si, spre nenorocul unora dintre cititorii acestei pagini, si articolele la "Ziarul de Iasi". Bine, ar mai fi cite ceva, dar nu cred ca intereseaza pe toata lumea planurile mele strict profesionale.
P.S. Asa, ca un semn, taman cind scriu acest articol, vine telefonul lui Val Talpalaru, care ma someaza prieteneste sa-mi fac datoria si sa-mi citesc cronica la radio. Ii spun, jenat, ca nu am mai scris nimic de ceva vreme si pare mirat. Din toamna sper sa revin la ale mele. Pina atunci ma bucur si eu de prima vacanta fara obligatii din ultimii ani.
PPS. Acest articol a primit, odata cu atenta corectura, si aprobarea conjugala. (Sper sa nu se inteleaga de aici ca articolele mi le scrie sotia!)
