Cearta urata la Chisinau

Acolo, de fapt, n-a fost armonie niciodata. Nu ma refer la relatiile Partidelor Democratice cu comunistii lui Voronin – aici conflictul este natural -, ci la relatiile dintre partenerii AIE (Alianta pentru Integrare Europeana). Atunci cand PLDM-ul lui Vlad Filat, PD-ul lui Lupu si PL-ul lui Ghimpu au reusit, impreuna, sa-i invinga pe comunisti la alegeri, o alianta a celor trei bazata pe aspiratia comuna spre apropierea de Europa se impunea imperativ. Asa a aparut AIE, desi nasterea ei n-a fost chiar usoara. In consecinta, Alianta a preluat conducerea Parlamentului – cu Lupu in frunte – a format Guvernul, cu Filat premier, si, ceva mai tarziu si dupa mai multe incercari, si-a impus si Presedintele, pe Nicolae Timofti.

Si totusi, observatorii mai fini, din R. Moldova, dar si din Romania, au avut, inca de la inceput, indoieli asupra functionarii armonioase a acestei Aliante ridicata in slavi, atunci, de multa lume, inclusiv din tari ale UE. Motivele lor se intemeiau pe buna cunoastere a istoriei recente si mai putin recente a R. Moldova, a deosebirilor de doctrina dintre partidele componente si, nu in ultimul rand, a psihologiei si caracterelor liderilor lor si ale celor care-i inconjurau.

Si au avut dreptate. Deosebiri de pareri si chiar conflicte au aparut in sanul AIE inca de la inceput. Si tot de atunci omul de afaceri Vlad Plahotniuc, impus de PD ca prim-vicepresedinte al Parlamentului, a fost un mar al discordiei.

Conflictele mai mult sau mai putin latente dintre cele trei partide s-au manifestat zilele trecute cu deosebita violenta, la scena deschisa. Acelasi Vlad Plahotniuc a fost punctul de pornire, fara a fi, dupa parerea mea, causa causarum; cu alte cuvinte, cauzele sunt mai numeroase si mai profunde.

Totusi, daca Vlad Filat si PLDM-ul lui aveau oricum de gand sa sara la beregata aliatilor nu puteau gasi un motiv mai bun decat acest Vlad Plahotniuc.

Vlad Plahotniuc este un om de afaceri, imbogatit al tranzitiei, cu pacatele tipice unui astfel de personaj. Asupra lui au planat, mai multi ani, fel de fel de suspiciuni, unele bazate pe dovezi ferme. Dar era prim-vicepresedinte al Legislativului, lider de frunte al PD, contributor financiar important al Partidului etc. si adversarii nu prea aveau de unde sa-l apuce. Zilele trecute, insa, Interpolul din Italia a facut publica o lista de oameni de afaceri din R. Moldova care spala sume uriase de bani in afaceri imobiliare din Peninsula: hoteluri, restaurante etc. Aceasta a fost picatura care a umplut paharul; drept pentru care PLDM in alianta cu deputatii comunisti au votat desfiintarea functiei de prim-vicepresedinte al Parlamentului, adica exact functia lui Plahotniuc. Si a inceput circul. PD-ul si PL-ul au scos pe piata o inregistrare a unei convorbiri telefonice de unde ar fi rezultat ca Filat ar da ordine sefului fiscului (ANAF-ul nostru) sa faca sau sa nu faca anumite lucruri. Centrul Anticoruptie (un fel de DNA), aflat sub influenta lor, l-a arestat pe acest sef. Filat a reactionat zicand ca este vorba de presiune politica, santaj s.a.m.d. Ghimpu si Lupu au reactionat cerand demisia lui Filat si, in consecinta, a Guvernului. Filat ii acuza ca vor alegeri anticipate si declara retragerea PLDM din Alianta; mai elegant spus, denunta Acordul de Constituire a Aliantei. Ceilalti doi cer negocieri, iar PLDM raspunde ca, in principiu, n-are nimic impotriva, dar cere ca Vlad Filat si guvernul sau sa duca pana la capat „mandantul incredintat de cetateni" etc.

Ba chiar si unii oameni politici importanti din cateva tari UE au mers la Chisinau sa aplaneze situatia, dar se pare ca n-au reusit mare lucru.

Asadar, atmosfera politica de la Chisinau este, din nou, in fierbere.

A cui este vina? Cel mai comod raspuns ar fi: a liderilor celor trei partide ale Aliantei: Filat, Ghimpu si Lupu. Raspunsul nu-i lipsit de temei, dar nu poate explica, singur, criza de la Chisinau. Fara indoiala ca psihologia si caracterul celor trei este una din cauzele conflictului. Sunt personaje, evident, diferite. Ghimpu este prea taios, fara acces la nuante, Lupu este mai cultivat, dar provine de la comunisti si este puternic influentat de compromisul Plahotniuc, iar Filat este acuzat de grandomanie si sete de putere. Iar cei din imediata lor apropiere le tin isonul, fapt care nu contribuie la reinstalarea armoniei, asa precara cum era ea pana acum.

Dar exista si cauze mai adanci ale politicii tulburi din Basarabia, cauze care tin mai putin de indivizi si mai mult de situatia obiectiva, de istoria recenta, de conditiile economice dar si morale ale Basarabiei de azi. R. Moldova este o tara necajita din multe puncte de vedere. Are o situatie economica precara, iar bataia (conflictele) intre saraci este mai frecventa si mai inversunata decat intre bogati; apoi, a trecut printr-o lunga perioada comunista care a lasat urme care inca dor. Exista o parte importanta a populatiei imbatranita care, in mod oarecum firesc, este nostalgica fie dupa comunism, fie dupa tinerete, fie dupa amandoua. Demografic, R. Moldova este foarte pestrita. In afara moldovenilor majoritari exista inca vreo cateva grupuri etnice, rusii si ucrainenii in primul rand, care privesc spre est si nu spre vest, nemaivorbind de pretentiile lor politice si lingvistice. Partidul Comunist este inca puternic si se bazeaza pe nostalgici si pe etniile foste dominante. Nu in ultimul rand, Transnistria este o chestiune dureroasa fara sanse, deocamdata, de vindecare. Iar coruptia este endemica. Cauzele ei sunt si istorice si economice. Polarizarea sociala s-a adancit. Cum sa fie liniste cand unii ca Plahotniuc spala milioane de euro in Italia, iar in Moldova multi abia o duc de azi pe maine?

Se pot gasi si alte cauze care sa explice atmosfera politica fierbinte de la Chisinau, dincolo de ambitiile, lacomia si orgoliile liderilor, si acestea foarte reale.

Ca de obicei, Romania a sarit in ajutor. Ministrul roman de externe, T. Corlatean, indeamna la ratiune si cumpatare si a trimis chiar o scrisoare unor sefi ai diplomatiei din statele UE cerandu-le sprijin pentru R. Moldova.

Ce va fi, vom vedea, dar numai de razboi politic si alegeri anticipate n-are nevoie o tara ca Basarabia.

* Mihai Baciu este profesor universitar doctor la Facultatea de Stiinte Politice si Administrative din cadrul Universitatii "Petre Andrei" din Iasi