Cetateanul matrafoxat

  Vorbesc aici despre cetateanul curajos, destept, fermecator, plin de imaginatie si inspiratie, despre insul drept, echilibrat si atoatestiutor, despre eroul necunoscut de linga noi, cu alte cuvinte despre omul beat.

Nu cred ca il cunoasteti, pentru multi el este o raritate. Iti trebuie rabdare si mult noroc sa dai peste un exemplar de acest fel pentru ca este extrem de timid si agil, dispare cit ai clipi si traieste departe de ochii curiosi ai vinatorului de pasari rare. In cel mai bun caz, il zaresti fugar intr-o oglinda, in drumul spre toaleta. Atunci ti se pare ca il recunosti pentru o fractiune de secunda, dar, cind incerci sa il privesti mai aproape, dispare fara urma.

De fapt, ce este el cu adevarat? Sau, poate, cine? Am incercat sa intrebam citiva specialisti in domeniu pentru a elucida o data pentru totdeauna, in numele adevarului si al cititorilor nostri curiosi, acest mister impenetrabil. Nici unul insa n-a reusit sa ne lamureasca. Se pare ca au fost cu totii inscrisi intr-o grupare de tip masonic, in care au jurat sa nu divulge nici unui strain tainele artei lor. Cei care, in ultima instanta, au fost de acord sa marturiseasca s-au exprimat intr-un limbaj cu totul necunoscut, completamente neinteligibil, pentru care nu am gasit translator. Era de parca aveau limbile taiate. 

Prin urmare, am decis sa cercetam pe cont propriu, iar rezultatele muncii noastre sa le publicam intr-o revista de specialitate. Ne-am pus echipamentul de camuflaj, am luat cu noi hirtia, creionul si binoclul si am pornit cu incredere la treaba.

Trebuia sa incepem de la zero, asadar am mers mai intii pe ogoare. Acolo am cules cu multa satisfactie primele rezultate. Se pare ca sursa de energie a matrafoxatilor se afla in insasi seva pamintului. Ei sug la propriu seva aceasta din diverse produse: struguri, prune, cartofi, hamei, griu, porumb, secara etc. Cu alte cuvinte, traiesc in strinsa legatura cu natura. Exista o simbioza perfecta intre natura si matrafoxati: acestia sorb cu multa ardoare seva aceasta din pamint, in scurta vreme o varsa din nou in pamint, de unde se intoarce la ei. Este un cerc complet, ceea ce denota o adaptare perfecta la mediu. Iata un exemplu demn de urmat in aceasta lume moderna in care omul, instrainat de tot ce este natural, se pacaleste pe sine cu surogate si artificialitati.

Cel mai bun contraexemplu in aceasta directie il constituie societatile "mai avansate" din Vest (SUA, Canada etc.) in care, bunaoara, daca pastrezi mai mult de o bere in frigider esti catalogat drept alcoolic. Ce judecata poate fi mai artificiala decit aceasta? Acest fapt este un semn clar al drumului fara intoarcere spre superficial si pierzanie al acelei societati sugrumate de norme seci si demiseci.

Multumiti de rezultatele noastre, am purces mai departe, fascinati fiind de multitudinea de trasee ce ni se deschideau dintr-odata in fata. De data asta am luat cu noi un detector de alcool, respectiv o musca betiva (Drosophila melanogaster), care ne-a condus fara ocolisuri la urmatoarea oprire: baruri si restaurante. Acolo am surprins in plina desfasurare, in plin extaz, as putea spune, cete intregi de matrafoxati, haite chiar. Erau organizati in grupulete in jurul unei mese pline cu seva din care sorbeau si catre care indeplineau ritualuri diverse, cu gesturi ample, strigaturi, tipete, urlete, dar cel mai des risete. Acesti oameni erau fericiti; aratau de parca gasisera cu adevarat elixirul fericirii. Am surprins chiar pe camera de luat vederi minute intregi in care unul, doi sau chiar mai multi deodata vorbeau sticlelor si paharelor din fata lor. Erau acolo cetateni de toate virstele, sexele si categoriile sociale, prilej perfect pentru o cercetare mai amanuntita a lor. Au fost momente unice, fascinante si pline de emotie pentru un cercetator si un privitor de rind, pe care nu le vom uita niciodata. Am reusit chiar sa inregistram pe banda audio mult rivnitele urari secrete pentru care National Geographic plateste bani grei, precum: Noroc!, Sanatate!, La multi ani!, Sa traiesti bine! etc.

In urma statisticilor intocmite de noi si a studiilor de laborator indelungate, am constatat ca cetatenii matrafoxati au de regula o viata mai indelungata si mai sanatoasa, corpul lor adaptindu-se perfect la substanta/seva datatoare de fericire, cu singura conditie ca acestia, consumatorii, sa fie consecventi. De aici si mantra ce se regaseste mereu pe buzele lor: "Bautura-i buna, numai sa te tii de ea".

Ei se aseamana intrucitva cu yoginii, in sensul ca, din cind in cind, adopta pozitii specifice meditatiei (in genunchi si intinsi pe spate, cu capul turtit intre picioare, arcuiti intr-o parte s.a.m.d.) sau executa miscari dificile, dar benefice pentru trup si suflet, cum ar fi mersul in patru labe. Multi dintre ei formeaza din cind in cind, la rasarit de soare, pe plaja, semicercuri cu doi sau mai multi insi ce se tin strins de dupa umeri intr-o meditatie profunda ce devine de multe ori transa. Au loc adevarate concerte a capella in aer liber si probe de incercare a fortelor fizice (spargeri de geamuri cu capul ori pumnul, vomatul la distanta, sarituri in prajina, condusul unei masini pe linga o patrula de politie etc.).

Facind o analiza mai profunda a comportamentului acestor oameni, ne-am dat seama ca intre ei nu exista discriminari de nici un fel, comunitatea lor fiind una de tip pur socialist, in sensul bun al cuvintului. Ei traiesc in si pentru iubire si filosofie, intr-o egalitate absoluta. Isi cumpara reciproc bautura, isi daruiesc unul altuia bani fara nici cea mai mica urma de egoism, voteaza si sint votati (da, domnilor, Cetateanul turmentat al lui Caragiale nu numai ca voteaza, dar acum este si votat!…).      

Mai departe, cu experienta proaspat capatata si detectorul de alcool din dotare, am fost surprinsi sa constatam ca ei, acesti ciudati, se gaseau, de fapt, in mai toate locurile publice, institutii si organizatii, pe strazi, in mijloacele de transport in comun, in Parlament, Guvern etc. De aici am tras concluzia ca singurii cetateni nealcoolici din tara sint femeile insarcinate si copiii.

Ca ultima faza a proiectului nostru de cercetare, am incercat noi insine sa privim lumea prin ochii tulburi ai unui betivan pehlivan, cum l-am denumit. Am consumat un anumit numar de pahare de vin, tuica si bere, apoi am asteptat. 

Daca intilniti un individ pe strada dintre cei descrisi mai sus, sa nu-l stirpiti, protejati-l, votati-l si aveti grija sa nu-l calcati pe miini cind treceti pe linga el.

Noroc, sanatate, la multi ani, sa traiti!…