Ceva despre arbitrarul din republica literelor romane

In ultimul numar al revistei "Contrafort" (de gasit pe site-ul http://www.contrafort.md/), poetul Dorin Tudoran, care a facut inainte de ’89 dizidenta anticomunista, e intervievat de directorul publicatiei, poetul Vasile Garnet. Nu intentionez aici, intr-un spatiu limitat, sa trec in revista intregul interviu, foarte incitant in intregime; ci doar sa glosez pe marginea unuia dintre raspunsuri, referitor la o tema interesanta pentru multi (Tudoran o aminteste doar in treaca, detasat). Citesc deci urmatoarea socanta marturisire: aflat la un tirg de carte de la Bucuresti, Tudoran – traitor acum in SUA – se intilneste cu regretatul Marin Mincu. Criticul s-a uitat lung la poet, zicindu-i, in loc de buna ziua: "Stiu. Sint un porc. Dar tu esti de vina". Poetul, nedumerit, cere lamuriri si afla ca a fost eliminat dintr-un condei de catre Mincu din proaspat atunci tiparita sa istorie literara, pe motiv ca nu-l citase intr-o lista mai mare de critici! Degeaba i-a explicat DT ca insiruirea acelor critici dintr-un text mai vechi era legata de un subiect anume, nu de valoarea lor generala, de prestanta lor in viata literara, Mincu nu s-a aratat mai conciliant. In gluma, Tudoran i-a propus tirgul urmator: el sa-l pomeneasca intr-o viitoare convorbire, iar la a doua editie a istoriei, Mincu sa adauge capitolul dedicat poetului, scos la minie din prima editie. "Marin se uita la mine si, cu imensa lui lipsa de umor, imi spune: Nu. Eu nu fac asemenea compromisuri.Te-am scos, te-am scos si scos ramii, dar tu stii ca te consider un poet foarte important"(s.m.)! 

Pentru cel care nu cunoaste cit de arbitrara e viata literara de la noi, e greu de inteles asemenea schizofrenica atitudine din partea unui profesionist de la care astepti, naivul de tine, obiectivitate, impartialitate, responsabilitate fata de valoare. Mai ales cind te gindesti la frumoasa detasare de sine a unui critic precum Eugen Lovinescu, care, desi prezentat intr-o lumina cruda de tinarul Eugen Ionescu in "Nu", cartea lui nonconformista, nu s-a razbunat pe cel care il desfiintase, pur si simplu!

Dar nu doar Dorin Tudoran a fost victima unui asemenea gest arbitrar din partea lui Mincu: si poeta Angela Marinescu mi-a spus ce-a patit cu acelasi autor: calificativele onorante puse la adresa ei intr-o cronica s-au intors in "Istorie…" cam in reversul lor, dupa ce criticul si poeta au avut o disputa. Dar, cu siguranta, destui alti scriitori, neinclusi in istoria aceasta, au si ei la activ diverse patanii cu autorul, care i-au costat. In ce ma priveste, Mincu a considerat drept argument zdrobitor pentru ignorare faptul ca nu m-am dus sa citesc la cenaclul "Euridice" din Bucuresti, pe care il conducea. Cind i-am spus ca in perioada in care ma programase pentru lectura trebuia sa fiu prezenta la o ceremonie legata de moartea mamei, criticul mi-a raspuns, foarte suparat: "M.C., inseamna ca nu esti o poeta atit de importanta daca te tii de fleacuri!".

In acelasi interviu din "Contrafort", Dorin Tudoran aminteste si ca nu s-a regasit nici in "Istoria…" lui Manolescu. Cum naiba sa nu te miri? Toate cartile sale au avut cronici foarte favorabile si au fost recompensate cu diverse premii si, totusi, la ora bilantului, nu exista! Nici aici Tudoran nu e singurul cu asemenea tratament arbitrar: multi alti scriitori, ale caror carti au fost primite foarte bine de-a lungul timpului, au socul de a vedea ca nu sint considerati demni de a intra in istoriile, bilanturile si analizele facute de aceiasi critici care i-au declarat de-a lungul timpului valorosi!

Dar arbitrarul vietii literare romanesti cunoaste multiple fete.

Iata alte citeva, la intimplare: cartile tale sint intimpinate foarte favorabil de criticii de virf ai momentului, care te numesc "scriitor foarte interesant, scriitor de prima mina, scriitor de raftul intii, scriitor foarte important, valoros, original etc.", pentru ca apoi, stupoare, sa te trezesti aneantizat intr-un dictionar de catre un critic-cercetator care ignora complet felul in care ai fost receptat in epoca; e complicat, nu?, sa mearga la biblioteca sa citeasca ce s-a scris despre tine, asa ca scrie el la repezeala doua rinduri pe un colt de birou, rinduri in care – daca, vai de tine, ti-ai permis un gest critic sau nu l-ai salutat cind v-ati vazut ultima oara – te face una cu pamintul. Un prieten mi-a relatat si urmatoarea intimplare, care ar fi trista, daca… n-ar fi de-a dreptul hilara: "am fost inclus intr-o istorie literara cu o cronica la primul roman (atita avea scris despre mine domnul cu pricina, cind s-a decis ca ar trebui sa aiba si ambitia de a semna o istorie literara!); in scurta nota biobibliografica in care ma prezinta, autorul istoriei spune ca sint "un poet valoros" al generatiei mele. Totusi, la capitolul «poeti» eu nu sint de gasit nici cu luminarea!".

Tot din categoria "arbitrarul vietii literare romanesti" fac parte si alte intimplari de genul: cartile tale se bucura de cronici foarte favorabile, dar nu esti luat in seama la premii. Sau: esti nul ori aproape nul ca scriitor, dar esti coplesit de premii (a se vedea premiile Uniunii Scriitorilor sau ale unor asociatii de scriitori, mai ales cea din Iasi, din primul deceniu postdecembrist si nu doar). Dar si: cartile tale trec neobservate, insa primesti premii foarte importante. Ori: poti fi cistigatorul unor premii foarte importante, totusi, urmatoarea carte se intimpla sa treaca total nebagata in seama, chiar foarte buna fiind. Sau: unii spun despre cartea (/ inzestrarea) ta ca e zero, altii te invelesc in superlative. Unii spun ca scrii o literatura foarte virila, altii –  foarte feminina…

Nu am epuizat nici pe departe lista paradoxurilor lumii literare romanesti, dar trebuie sa ma opresc aici, cu convingerea ca singurul efect al acestui articol va fi nu o discutie pe bune, intre scriitori, despre cele semnalate cu toata buna credinta de mine, ci ca mi se va da mie peste degete, pentru ca am indraznit sa fluier in biserica…

P.S. Nu alta viata te asteapta in Romania daca ai vreo obiectie critica la adresa unei reviste literare: in veci de veci nu mai esti publicat sau recenzat in ea. De aceea, chapeau bas pentru colegii de la "Contrafortul" din Chisinau, care, tot in ultimul numar, ii dedica doua cronici celui din urma roman al lui Vasile Ernu, desi prozatorul a spus cuvinte deloc amabile despre publicatie!