Caută 
4 MIN
In doua luni Rocky a invatat o multime de chestii ciinesti la nivel de studii superioare. Renumitul dresor Andronic a facut minuni intr-un timp extrem de scurt si dintr-un obraznic, aproape nesimtit, a scos un educat si jumatate.
Priveam uimit „studentul" si ma miram cit de precis executa comenzile dresorului. Culcat, stai, tiris, asteapta, sezi si o multime de alte comenzi erau perfect intelese.
Am remarcat ceva mai tirziu ca ochii baiatului meu de sapte luni urmareau extrem de atent mina dresorului. Dintr-un buzunarel acesta scotea un cubulet si-l oferea „studentului".
N-am de lucru si intervin:
– Rocky, baiatule, vino la mine!
„Baiatul" sare ca fript si lasa dresorul, nu asculta comenzile si vine la mine, ma imbratiseaza si chiar da sa ma pupe. O frenezie nebuna pune stapinire pe el si dresorul si-a pierdut autoritatea.
Incerc comenzile si vad ca le executa fara cusur, dar ochii sai se uita spre o recompensa.
– Este un dresaj sumar, este si prea mic acum, ma avertizeaza dresorul.
Parca am cazut in lumea reala dintr-un vis nu prea agreabil.
Plec spre casa cu Rocky si sint uimit cum isi potriveste mersul dupa mine. Este putin agitat din cauza latratorilor care isi fac datoria prin curtile oamenilor.
„Studentul" meu are aproape 50 kg, este superb dezvoltat, veritabil ciine lup si este viteaz fara pereche. Nu ar ezita o lupta cu o haita de vagabonzi liberi pe strada, dar ma asculta fara sa si fie de acord cu mine.
Gindurile mele se intorc in timp si locul lui Rocky este luat de oameni pe care i-am simtit apropiati o vreme destul de lunga. Aveam impresia ca sint atasati mie, ca asculta ordinele mele in calitate de coautori ai unei constructii pe care o agreau. De recompense – nici vorba!
Evident ca, avindu-i aproape, eram inclinat sa rezolv problemele pe care functia mea le avea in competenta, ridicate in mod dezinteresat de oamenii din echipa.
– Un loc de veci, dom’ primar, este profesor si saracu’…
Doar nu cerea un capat de tara, saracul profesor, si avea macar atita drept, nu?
Numai ca omul meu, ca si Rocky, dorea o recompensa si era musai sa fie interesat.
– N-are unde sta, il da afara…
– Un spatiu nenorocit…
Pentru toate acestea si altele si mai si se cerea o „recompensa".
Buna credinta era speculata diabolic pentru recompensa.
M-am enervat – si lui Rocky, ciinele, ii dadeam acum un cubulet de brinza dupa ce executa 2-3 comenzi.
Numai ca baiatul meu, cu studiile inca neterminate, s-a gindit sa ma sicaneze. A impins usa de sub scara si a scos pe trotuar tot felul de ciuveie pe care le-a ciopirtit in mii de bucati.
– Ma, prostule, strig infuriat.
Se uita la mine si-mi urmareste mina. Asteapta o recompensa! Privirea lui candida ma dumireste ca omul acesta, pardon, catelul acesta chiar este convins ca a facut o treaba buna.
Ma aplec sa string mai de aproape si el profita sa-mi traga o limba peste gura.
– Ptiu, nataraule!
Se uita vesel si da sa repete figura, ceea ce nu mai reuseste. Incep sa rid si-l mingii.
– Bre, tu esti totusi superior omului in prietenie.
– Doar atit? pare a intreba.
– Bine, inteleg, pazesti curtea 24 de ore pe zi si „remuneratia" este aproape nula. Frig, ploaie, vint…
String mizeria facuta de student si sint mai putin suparat. Are doar 7 luni si gasesc ca nu-i chiar prost. Se joaca si el cu ce gaseste la indemina.
Privirea lui pare sa insiste pe o idee fixa.
– Si recompensa?
– Pentru ce, bre?
– Pai, am mai stat amindoi de vorba putin.
– Dar…
– Ai fi ramas in casa. Putina miscare…
Destept catelul meu, vede adinc lucrurile.
Din nou imi amintesc de oameni din anturajul meu. Unul dintre ei m-a suparat tare si atunci cind m-a rugat sa-l iert, am zis ferm:
– Pina nu faci penitenta, nu te iert!
Din acel moment a devenit o fiara care m-ar fi sfisiat. Nu intelegeam de unde atita inversunare.
– Cum sa ma port altfel daca doriti sa fac penitenta? imi explica suparatul.
Atunci ma fulgera o banuiala.
– Ce inseamna penitenta?
– Cum ce? Inchisoare! Ma doriti la inchisoare! Ma uriti asa de mult?
Limba romana, la fel de dificila pentru unii ca si pentru Rocky.
– Esti un prost, ii spun catelului dupa ce face o sotie.
El se uita la mine si face tumbe de bucurie. Ce fericit sint ca nu intelege, ca altfel as face cunostinta cu coltii sai. Ca in cazul celui cu penitenta.
