Caută 
3 MIN
Carti
Cit eram mic, aproape ca nu aveam deloc carti acasa. Tot ce-mi amintesc este un volum de basme de-al fratilor Grimm. Cind cele doua surori ale mele au ajuns la liceu si ne intilneam in vacanta, veneau acasa cu o groaza de romane de dragoste, politiste ("Jerry-Cotton"-uri), westernuri, asa-numitele Arztromane (din mediul medical), Heimatromane (din mediul rural) etc., ce mai: literatura ieftina de consum, din "putredul" Occident. Am citit nenumarate romane de acest tip, pina mi s-a aplecat de ele.
Noroc ca din clasa a VI-a devenisem de-al casei la preotul protestant din sat (unul din fiii sai era coleg de clasa cu mine), iar de la el am putut imprumuta primele carti adevarate, de exemplu un Robinson Crusoe tiparit in alfabet gotic. Apoi, in vremea liceului, am devenit un obisnuit nu numai al anticariatului, ci si al punctului de achizitionare a cartilor pentru anticariatul din Sibiu: am cumparat nenumarate volume, pe cele bune le pastram, pe celelalte le revindeam. Oricum, in limba germana se gaseau foarte multe carti bune la anticariat, de vreme ce mereu se "repatria" cite o familie in Germania. Dar nu numai la anticariat se gaseau carti bune in limba germana: in orase precum Sibiu, Brasov, Sighisoara, Timisoara, in orase cu minoritate germana, librariile aveau foarte multe carti din RDG si – aveam sa aflu inca pe vremea aceea de la un redegist cu care am corespondat o vreme – multe din cartile bune scoase de "poporul prieten" se gaseau in Romania, dar nu se gaseau la ei! Motivul? E simplu: comunistii est-germani au vrut, pe de o parte, sa se laude cu faptul ca publica si ei literatura occidentala buna (inclusiv autori vest-germani), dar au facut-o indeobste in tiraje mici, din care o parte apoi mai ajungea si in Romania!
Cafea
La mine acasa nu se obisnuia sa se bea cafea. Abia ajuns la oras am "invatat" sa beau cafea. Si cum, incepind din 1981, chiar nu se mai gasea aproape deloc cafea veritabila, destui germani din Romania au avut un ajutor esential in rudele stabilite in RFG: acestea se simteau datoare sa-si ajute parintii, fratii sau copiii cu pachete de alimente. Asa am primit si noi din cind in cind cite un pachet cu dulciuri, cu conserve, cu zahar, cacao, cafea. Odata eram acasa, la Amnas, ramasesem total fara cafea si mi-am adus aminte de un stravechi pachet de cafea boabe Wiener Kaffee, primit de ai mei nu se mai stia cind, nu se mai stia de la cine. Am "dezgropat" pachetul acela dintre cutii si mai vechi de "Cicoarea" si "Enrilo", am macinat cite un pic din ea si, spre stupoarea mea, dar mai ales multumirea mea, cafeaua chiar mai avea aroma – oricum era cu totul altceva decit nechezolul ceausist.
Pepsi "la pachet"
In vacanta de primavara din 1989 am fost in vizita la fosti colegi de facultate, la Iasi. Cu unul dintre ei m-am dus intr-o seara la "Cina", sus, la bar. Cum am vazut pe mesele altor clienti sticle de Pepsi-Cola, am comandat si noi cite o sticla din aceasta rara avis.
– Nu dam decit cu visinata! ne-a lamurit sec chelnerul.
– Bine, dar noua nu ne place visinata!
– Atunci nu beti Pepsi.
– Nu se poate sa luam cite un Pepsi si doar o visinata mica?
– Nt. N-am masura!
In momentul acesta mi-a sarit mustarul, prea era gogonata, prea mare neobrazarea chelnerului. Auzi, "N-am masura!"! M-am ridicat si m-am dus revoltat la tejghea:
– Unde-i seful barului, vreau sa vorbesc cu el!
Barmanita mi-a spus cum ca nu este momentan, m-a intrebat care-i problema, i-am explicat enervarea mea si… am obtinut o solutie de compromis: ne-a dat ea doua sticle de Pepsi si cite o cinzeaca de visinata.
Rothmans
Cred ca era in 1986. Fusesera un unchi de-al meu (stabilit inca de la sfirsitul celui de-al doilea Razboi Mondial in Germania) si fiica lui in vizita la Amnas. Printre altele, primisem cadou un pachet lat de Rothmans. Am fumat cu parcimonie din pachetul acela – si am pastrat filtrele cu inelul lor de hirtie aurita: am scos de-acolo restul de tutun si am introdus apoi cite o tigara Carpati fara in filtrul second hand, dar select. Au fost cele mai bune tigari Carpati pe care le-am fumat vreodata!
